Festival Dilema Veche la Alba Iulia

Festivalul va avea loc în perioada 22-24 august 2014 la Alba Iulia
mai multe detalii pe site, cu programul complet

Eu voi citi duminică de la 6 seara pe Esplanada Catedralei Ortodoxe, alături de Ioana Nicolaie, Svetlana Cârstean şi Teodor Dună.
Dacă sunteți prin zonă,  vă invit. Promit să recit frumos și să nu țip :)

"ce au vrut de la noi, au vrut să stăm drepți și să recităm la serbare"

Experimentul Dortmund

Adevărul: și-l face omul cu mîna lui. Ce e adevărul te întreabă cineva e adevărat și tu zici da. Ce e adevărul e percepție e puterea interpretării. Adevărul e doar în capul tău.

1.

Baba Vanga, predicții. Odiseea spațială.

2014 – Din ce în ce mai mulţi oameni suferă de cancer de piele şi alte boli de piele 

2018 – China devine o putere mondială. 

2023 – Orbita Pămîntului se va schimba ușor

2025 – Europa va fi pustiită.

2028 - Crearea unei noi surse de energie. Foamea nu mai este o problemă.

2043 – În Europa, musulmanii sunt la putere.

2076 – Classless Society (o noua clasă socială, asemănătoare comunismului) este la putere.

2088 – O nouă boală va lovi planeta. Oamenii vor îmbatrîni în cîteva secunde.

2097 – Această boală va fi vindecată

2100 – Soarele făcut de mîna omului va lumina partea întunecata a Planetei.

2111 – Oamenii vor deveni roboți

2125 – Ungaria va primi semnale din afara spațiului.

2154 – Animalele devin pe jumătate oameni

2167 – O nouă religie

2187 – Erupția a doi vulcani este întreruptă cu succes.

2221 – În căutarea vieţii extraterestre, umanitatea vine în contact cu ceva groaznic.

2273 – Se va naște o nouă rasă.

2288 – Se va reuși să se călătorească prin timp. Se vor stabili noi contacte cu extratereștrii.

2291 – Soarele se răcește

2304 – Misterul de pe Lună a fost descoperit

2480 – Pămîntul va fi în întuneric

3005 – Va fi război pe Marte

3010 – O cometă loveşte Luna. În jurul Pământului apare un inel de pietre şi praf.

3797 – Nu va mai exista viață pe Terra. Însă oamenii vor reuși să locuiască pe alte planete din sistemul solar.

3803 – O nouă planetă este populată încet. Mai puţine contacte între oameni. Climatul noii plante afectează organismul uman și apar mutilări.

4308 – Datorită unor mutații, oamenii au început să folosească mai mult de 34% din creier. Au pierdut complet noţiunea de rău şi de bine.

4509 - Cunoaşterea lui Dumnezeu. Omul a ajuns la un asemenea nivel de cunoştinţe încât acum poate comunica cu Dumnezeu.

4599 – Oamenii ating nemurirea.

4674 – Dezvoltarea civilizaţiei a atins apogeul. Numărul persoanelor care trăiesc pe planete diferite este de aproximativ 340 miliarde . Asimilarea începe cu extratereştrii.

5076 – Este descoperit un nou univers de frontieră. 

5078 – Decizia de a părăsi limitele universului. Aproximativ 40 la sută din populaţie este împotrivă.

5079 – Sfîrșitul Lumii. 

Kuzbass şi Krivbass*

Vorbiţi în numele Federaţiei Ruse 

sau al dumneavoastră ca ziarist?

În numele meu.

Deci ca ziarist.

Eu nu am fost împuternicit să vorbesc în numele Federaţiei Ruse.

Da, am înţeles. Eu pot vorbi în numele României.

Cum credeţi că un preşedinte român 

ar da o bucată din teritoriu în afara Constituţiei 

să devină autonom 

sau ce credeţi că-i aici, 

Transnistria?

Eu consider că cetăţenii Republicii Moldova 

şi ai României 

sunt acelaşi popor. Dar suntem acelaşi popor 

în două state independente. 

Cetăţenii Republicii Moldova 

au avut o problemă. Problema lor a fost 

că nu i-a întrebat nimeni dacă renunţă la cetăţenia română 

după cel de-al Doilea Război Mondial.

Noi suntem o ţară care s-a format, s-a consolidat 

între trei mari puteri: 

la răsărit – mama Rusia, 

la sud – fostul Imperiu Otoman, 

la vest – fostul Imperiu Austro-Ungar. 

Toată istoria noastră este marcată de lupta 

de a ne păstra teritoriul naţional.

Mai spun o dată: niciodată nu ne-a trecut prin cap 

că ne-am putea apăra de Rusia cu 24 de rachete.

Îmi aduc aminte cu plăcere 

când mă întâlneam pe Bosfor 

cu cele două nave ruseşti de aceeaşi mărime. 

Se numeau Kuzbass şi Krivbass. Erau doar puţin mai mici, 

nava mea avea 306 metri, cele două nave ruseşti aveau 300 de metri. 

Iar nava mea era mai rapidă pentru că aveam motor Diesel, 

iar cele două nave ruseşti erau propulsate cu turbină cu aburi.

* textul face parte din interviul luat de Vocea Rusiei președintelui Traian Băsescu 

Karaoke

Nu să te descurajez, dar spune-mi ceva mai trist
decît un club de karaoke.

Practic accesez confuzie și nimic altceva
cînd văd oameni care citesc cîntece
de pe ecran și spun asta-i fericirea.

Dar eu care dimineață am rămas în mașină
și am ascultat radio
și am așteptat să deschidă la bancă
am văzut fericirea
luînd forma unui cățel care sărea
pe anvelopă.

Ce e fericirea
e o pasăre e un avion
e un exces de interpretare.

De asta și zic: neatenția.
De asta și zic: anevoios la prima greșeală,
dar tot mai ușor pînă la o alunecare lentă sigură
în noaptea tîrzie dezolantă nefastă la karaoke.

Spre disperarea poeților și muzicienilor

Veniți în număr cît mai mare miercuri, pe 26 februarie.
Avem nevoie de afecțiune :)
 

Periferic

Dacă e să găsesc ceva despre care
pot spune astăzi cu mîna pe inimă
că am tot profitat, atunci am profitat
din plin de vederea periferică. Și
chiar dacă o să mă urăsc pentru asta
cîndva, se impune metafora vieții
și a locurilor în care ajungem
să ne purtăm ca pe terenul sintetic:
ridicăm capul și vedem inși care se
demarcă. Dar pentru mine spectacolul
parcă mai repede vine din ce strînge
în colțul ochilor scepticismul sever:
Unghia s-a julit de bordură prin șlapi.
Becul cu senzor a făcut pe nebunul.
Fără ochelari, o reclamă s-a redus
la două buline care se dilatau.
Nu te însufleți, restrînge totul la
o enumerare austeră. Oricît
te-ai munci să dezvolți, iscusit și pedant,
va exista cîndva un soft programat să
facă poezie mai frumoasa decît
tot ce-ai scris vreodată. Și atunci profitul
din ce să mai vină, să vină din nervul
optic. Nici nu poți ști de care parte e
manipularea mai mare cînd realizezi
că au fost momente în care, pe baza
experiențelor anterioare, a
mai pus de la el. Și acum mă voi urî
dublu cînd spun că poți pune atenția
la treabă în locuri greșite cînd de fapt
tot ce putea fi sufletul tău prestează
superb în părțile blurate pe care
abia le surprinzi cît să ramîi cu vaga
senzație că de fapt le-ai pierdut. E ca
pe teren cînd ridici privirea și observi
niște inși care se demarcă, dar nu e
despre ei, ci despre așteptări pe care
le au de la tine. Dar tu ce vrei, ce-ai vrut.
Ai vrut finețe și tehnică, ți-ai permis
tot calmul pe care ți-l dă anduranța.

Statistica: o epopee

Statistica. Această parte superbă a matematicii.

Un instrument meticulos de stăpînit adevărul

unei lumi imposibile.

În cîte alte feluri crezi că poți defini

spectacolul inutilității.

Dacă îți dorești ceva cu adevărat, se poate întîmpla.

E tot un fel de statistică.

Dar eu de trei ori i-am dorit răul și n-a pățit nimic.

Nouă din zece persoane ar putea pune degetul

într-un loc extrem de precis și să spună

asta-i emoția.

Dar eu de cîte ori am pus degetul în locul precis

să găsesc numai voci afectate.

Dar eu de cîte ori am zis genul cinic.

Ce şanse erau:

limitele limbajului ca niște curenți subacvatici

au împins spre zonele aride nisipoase coloane torsionate

de apă diafane cît să crezi că ar putea fi acolo și aer

să dezgroape ondulările distinse ale pisicii de mare,

să le ridice în straturile mai luminoase

unde se face fotosinteza.

Uite statistica mea.

Nu e ca și cum am putea face din asta vreo epopee.

Nouă din zece și-au ascultat inimile și a început

concursul de metafore.

O bilă de cauciuc o pasăre care bate din aripi o tobă.

Să fie la tine. La mine un organ musculos cavitar tetracameral

care pompează ritmic în artere

sîngele pe care-l primește prin vene.

Nu neapărat spectaculos sau abstract,

dar ceva să poată găzdui un infarct.

Nouă din zece și-au ascultat inimile și au fost cuprinși

de lene. Dar am mai învățat anatomie.

Ne-am înduioșat și noi citind prospectul medicamentelor.

Am trecut prin transformarea progresivă

a sensibilității.

Și tot despre devenire.

Statistic, peste un sfert din copiii crescuți într-o familie

monoparentală dezvoltă afecțiuni ale inimii.

Tot statistic, ăsta nu e răul cel mai mare care se poate întîmpla.

O femeie din trei prefera poziția sexuală

în care ea stă deasupra.

Dar ce facem cu colega ta de la birou, că ea nu preferă.

Ai putea spune ăsta e adulter.

Ai putea să crezi că-i despre Kama Sutra.

Dar nu-i decît o poveste cu ea la doi ani

părăsita de mamă și lăsată în grija tatălui

să împrumute gesturi și trăsături masculine,

dar să accepte dominarea.

O poveste în care ea, după ce și-a ascultat inima

a zis uite frica, dar nu era frica,

era statistica.

Acum ai fi vrut să fie despre adulter.

Acum ai fi vrut Kama Sutra.

Dar nu-i decît adevărul unei lumi

imposibile. E pragmatismul corpului care a învățat

să stea nemișcat.

Nu e ca și cum ar fi un spațiu extrem de bine fixat.

Nu poți spune că-i epic, nu poți să faci epopee.

Mari drame nu

E multă suferință în lume,
dar și în filmele coreene.

Ce nevoie să ai de marile drame
cînd și un bec aprins pe stîlp
peste fierul forjat
rupe miocardul.

Cîte nume de boli ți-ar fi necesare
ca să fabrici lirism.
Lirism e să îi spui te voi iubi pînă cînd o să mor.
Dar cum ar fi să mori chiar acum.
Uite cît lirism.

Și tot despre cupluri. El spune obișnuința e ideal
proiectat în R la a doua, spațiu
2D domestic și tihnă.
Eu zic ăsta-i tetris.

Cît să trăiești și cu tetris.

Şi înainte de tetris ce mai e. A da, copilăria
Street Fighter: eşti Ryu în săritură decisivă
şi realizezi că da există pericole reale, scheme
neaşteptate formidabile şi foarte foarte
multă suferinţă.

Electro-poezie

Vineri, 20  septembrie, de la 21.00, în clubul Londonphone (str Zalomit nr.2, Bucureşti)
o să fie electric
Performance prezentat și moderat de Răzvan Țupa, acompaniat la clape de Mugur Grosu.
Invitați: Dan Mihuț, Andrei Dosa & subsemnatul

Așa cum spune și Răzvan voi citi poezii noi a căror lectură a fost deja exersată în cîteva rînduri și cred că va fi totul în regulă, așa că invitația e deschisă.

link eveniment: https://www.facebook.com/events/242157232599214/

Teaser:
Ce e memoria vine cineva şi te întreabă mai ţii minte şi tu zici da.