marți, 15 ianuarie 2013

Tîrgovişte. Piesa 1: Ninja

1.
Prin urmare, dacă ai zece ani şi vrei
să-i faci lui Dănuţ echerul morţii
cum ai văzut în filmele cu ninja
pentru că ţi-a luat mingea şi a scos limba
la tine, trebuie să te gîndeşti foarte bine
la ce vrei să faci,

pentru că orice gest te poate urmări prin timp
ca un animal dresat de la circ,
un tigru sau un elefant sau aşa ceva,
docil şi simpatic dacă îi arăţi biciul,
dar cu toate instinctele la el,
gata să atace oricînd.

Ar trebui să mă vezi cum iau dosarele de pe birou,
capsatorul din sertar sau cheile din buzunar
cu aceeaşi mişcare iute, scurtă, decisă,
trecută prin timp - aminteşte-ţi:
deşi ai vrut să-i dai una, tot ce-ai putut să faci
a fost să îi smulgi mingea din braţe
şi să fugi.
Aşa arată animalul tău dresat care mîrîie
cuminte şi îşi ascultă stăpînul.

Aşa arată animalul sălbatic care stă încordat
şi aşteaptă să te întorci cu spatele.

2.
O istorie a gesturilor obişnuite,
asta e viaţa ta întreagă, dar şi iluzia
că mai poate fi şi altceva acolo,
imagini calde sau tot ce ai fost învăţat
vreodată despre educaţie, familie, mediu şi alte
asemenea resurse ale vocabularului.

Spune după mine: educaţia şi familia şi prietenii.
Şi acum repetă cu mine: nu, nu e asta.

Spune: lungile discuţii cu tine însuţi
şi diversele planuri, filme scurte din viitor.
Spune: întoarcerile interminabile, mîinile întinse
lîngă tastatură şi nostalgia,
şi acum repetă cu mine: nu, nu e asta.

3.
Cum s-a întîmplat să încarci micile gesturi
cu atîtea întrebări?
Cum te-ai făcut aşa rău?
Cum a ajuns mînuţa dolofană o extremitate uscată,
osoasă a presiunii pe care au pus-o pe tine?

4.
Uite istoria ta: la şaisprezece ani te-a muşcat cîinele
vecinilor de la bloc. La treizeci te grăbeşti
spre maşină cînd auzi un lătrat.
Istoria fricii versus istoria reacţiilor penibile.

Uite istoria ta: de la roşeaţa din obraji
la plăcuţele de azbest.
Istoria dragostei versus istoria indiferenţei.

Uite istoria ta: un copil a smuls mingea de fotbal
din braţele colegului de joacă,
a fugit în spatele blocului
şi acolo a rămas.

5.
Alături de şcoală şi organizaţiile de tineret,
familia este unul din factorii care se preocupă
de educaţia omului.

Familia nucleu constă în doi adulţi de sex opus
care întreţin o relaţie sexuală aprobată de societate
şi poate fi de două feluri: de orientare şi de procreare.

Familia nucleară de orientare este familia în care ne naştem
şi în care ocupăm statutul de copil.
Familia nucleară de procreare este familia pe care o creăm
prin căsătorie şi obţinem statut de adult.

joi, 3 ianuarie 2013

Bálványos. Piesa 1: Gheaţă

Am găsit răspunsul în timp ce eram pe sanie
la o viteză incredibilă, pentru că închiseseră strada
pentru maşini şi făcuseră pîrtie pe serpentine, pînă la lac.
Prin urmare, în plină accelerare, răspunsul a trecut fulgerător
ca brazii de pe margine şi m-am gîndit că acum e cam tîrziu
să mă agăţ de el, adică să stau să-l sun pe om şi să-i spun
ştii, aveam în cap ce mi-ai zis la un moment dat
legat de poezie, că nu trebuie să trăieşti
atent la toate, să scrii tot ce ţi se întîmplă,
cum ar veni să faci marea plictiseală. Adică
să mai laşi poezia să treacă pe lîngă tine,
să te bucuri de ea cum vine nealterată.

Şi de aici două gînduri se dezvoltau în paralel.
Unul era despre cum o să depăşesc sania din faţă
care părea să nu se descurce prea bine, cu o manevră
picior stîng jos, ocolire, picior drept jos, revenire,
iar celălalt începea cu ştii, nu culeg din mers,
eu de fapt mă tot întorc şi nu ştiu niciodată ce pot
să găsesc, dacă e ce-am lăsat sau mintea mea completează,
cum ar veni eu nu sunt aici, ca-n Radiohead, ci tot în urmă,
ca acum, uite, alunec pe suprafaţa de gheaţă
a lacului Sfînta Ana, dar la mine e cum s-a clătinat
sania la prima curbă, mai devreme,
aproape să ne răsturnăm.