şi asta: 
- nu e vreun sonet al calificativelor :)
evident că e un răsfăţ, şi nu e vorba de cartonaşe roşii. E doar un mod de reprezentare şi evaluare cît se poate de vizual(şi personal) pentru cărţile citite. Un
e o apreciere pozitivă, iar un , una negativă. Ăsta e modul simplu de a o spune. Mai pe larg, contează ansamblul de calificative prin care definesc o carte şi aici numai prin exemple pot explica.Prin urmare o carte pe care o notez
înseamnă o carte apreciată pozitiv, dar fără complexitate. O carte "curată", fără greşeli majore sau supusă pericolelor, dar care nu excelează. Prin comparaţie, o carte notată e mai complexă, şi, deşi are părţi de vulnerabilitate în momentul lecturii (), e privită ca şi cum s-ar afla pe un nivel superior faţă de prima.Cred că în general s-a înţeles. Să mai adaug şi o notă personală: cred că volumele importante ale generaţiei de scriitori tineri, adică acelea care vor rămîne repere în viitor, sunt cele care au minim 3
(indiferent de numărul calificativelor de tip )
