F-I-V

Spune cu mine: e din ce în ce mai rău. Şi acum
spune singur: e din ce în ce mai rău.

Cînd te-ai simţit bine ultima dată: în depăşire,
cînd soarele din retrovizoare a trecut pe sub soarele
din retrovizoarele lor.

Cînd te-ai simţit rău ultima dată, de exemplu acum.

De unde optimism și dezinvoltură,
cînd oricît ai munci la cubul Rubik, există cel puțin
un copil de zece ani care-l va rezolva mai repede ca tine.
Respectul de sine și siguranța, de unde să faci
rost de ele, cînd în orice joc cel puțin o duzină de oameni
au trecut la nivelul următor.
Ce e umilința, e momentul cînd ți se explică îngăduitor
că totul nu-i decît o serie de algoritmi.

Gîndurile pozitive îţi vor schimba viaţa,
aşa ţi-au spus. Cum să ai succes: zece paşi siguri, au simţit
nevoia să adauge.
Gîndeşte-te la ceva frumos, de exemplu un cîmp cu maci.

Știu un loc în care există o gingășie irezistibilă
a felului în care poate ajunge la tine
mirosul de acetonă.

Ce scrie pe fişa medicală, scrie fără indicație chirurgicală.
Asta cum e. E bine, dar a sunat ca și cum ar fi rău.
Ce a zis el, a zis nu există remediu demonstrat a fi
eficient. Ce am zis eu, gîndurile pozitive
îţi vor schimba viaţa nu.

Cum să ai succes: gîndeşte-te la un cîmp cu maci. Şi acum
spune singur: e din ce în ce mai rău. Acum spune-o din nou
ca și cum ar fi ceva bun. Și dă-ne un semn
cînd ești pregătit să faci zece
paşi siguri.

Manises

O stradă îngustă unde-ți aștepți
rîndul la bicicletă,
dar te strigă de sus că vine ploaia
și ai pierdut ocazia și data următoare
nimeni n-o să mai știe în afară de tine
cine trebuia să urmeze,

un monitor în spatele căruia
fundalul ascunde mocheta gri
și niște scaune roșii
sub conturul nesigur al unor
pete care se dilată, se întrepătrund,

un maldăr de anvelope uzate dincolo de calea ferată
pe care-l vezi între vagoanele staționate
doar dacă te miști spre dreapta, unde iarba
se face tot mai scurtă și rară pînă
dispare de tot să lase loc pămîntului
bătătorit al terenului de fotbal

și spune tu ce au mai pus în privirea
asta ațintită asupra panoului din aeroport
care derulează plăcuțe cu destinațiile
următoarelor zboruri,

spune tot ce-au pus acolo și vor mai pune
astfel încît să nu te poți concentra
la un lucru atît de simplu
ca un zbor spre Bilbao,

la un lucru atît de simplu
ca o plăcuţă care se răsuceşte să dezvăluie
o destinaţie nouă, să mobilizeze alţi şi alţi oameni.

Pragmatic

Am vrut să-i spun ce cred despre toate
astea, dar vine un blocaj, mintea se întunecă şi rătăcirea
spune totul cu vocea ta şi se trezeşte repetînd
în neştire: o pungă de pipote congelate.

Ce au vrut de la noi, au vrut liric, epic și dramatic, au vrut
să stăm drepți și să recităm la serbare.
Spune: o pungă. Asta a fost liric.
Spune: o pungă de pipote. Asta a fost deja epic.
Spune: o pungă de pipote congelate. Asta-i dramatic.
Spune: cinic. Asta cum a fost.

Există şi lucruri mai dezgustătoare.
Sunt gînduri care se infiltrează pe sub gîndurile
ştiute. 1X pe Marseille şi peste 2,5 goluri la Manchester
fac cotă doi patruzeci.

Sunt la birou, cu receptorul la ureche, bună ziua,
cu ce vă putem ajuta. La telefon e mama. Îi spun
că poate a mai scăzut la unele case,
dar tot a rămas doi şi ceva.

Sunt prietenul tău cel mai bun, ai
nişte bani pînă mîine? Asta cum a fost.
Pînă şi vocile pe care le auzi seamănă cu replici
din filme văzute cîndva.

Vulnerabilitate, degeaba
ridici provocator privirea la mine
cînd îmi parcurgi abdomenul
cu limba.

Am fost acasă, m-am oprit în parcare,
au venit imagini dintr-o cameră fără bec în care,
copil fiind, tratam varicela. Aş putea reface traseul,
explicaţii şi reconstituiri ca-n filmele porno.

În schimb, rămîn cu ochii în gol,
mă dezlipesc puţin de sufletul meu să văd
din exterior, ce bine e așa,
cel mai bine, aș mai sta. Dar în tot acest timp

ei zic către noi liric și suntem lirici,
zic epic și suntem epici, zic dramatic și noi
repetă cu mine:
cinic, etic şi pragmatic.

Vernix

Ei stăteau la o masă pe o terasă
din Barcelona, fiecare cu un pahar de vin roşu în faţă.
Aerul dintre ei ar fi putut vorbi ore întregi, fără pauze,
dacă ar fi avut glas.

Ea a ridicat paharul
şi vinul atins de buzele rujate atent
a fost tulburat de îndoială, disperare şi neputinţă.
El a dus paharul la gură şi vinul a mustit
de narcisism, oboseală şi neputinţă.

Cînd şi-au întins mîinile unul spre altul, deasupra mesei,
printre pahare, monedele din pantalonii lui au zornăit
şi el a zîmbit, strîngîndu-i mîna cu drag,
gîndindu-se cît face nota, cît se cuvine
să lase bacşiş
şi cum va trebui să ocolească masa, la plecare,
cînd ea se va ridica, să-i tragă scaunul, s-o ajute.

Ea a zîmbit înapoi cu faţa scăldată în marele sentiment
în timp ce prin cap i se amestecau
mai multe imagini:
o pereche de săndăluţe verzi, din piele,
o parapantă portocalie deasupra mării,
un copil vînăt, abia născut,
plin de fire de sînge şi vernix,
care nu mai respiră.

Dribling

(o poezie mai veche, pe care o s-o tot modific sau rescriu pînă iese ce trebuie)

Am ridicat capul pentru că trebuia să văd
cum se demarcă.
Mingea era pe stîngul în pozitie ideală.
Între timp alte cadre veneau să stimuleze
vederea periferică.

Au fost semnalizări galbene de avertizare prin plasă
cînd mașina de gunoi s-a urnit într-o parte
și a lăsat tramvaiul să treacă.

Fără ochelari, o reclama luminoasă
s-a redus la două buline care se dilatau.

În spatele crampoanelor au sărit bobițe de cauciuc
pe care le-am auzit cînd au căzut în gazonul sintetic.
Nervul optic a rămas neatins, dar pe baza unor experiențe
anterioare, a mai pus de la el.

Cu mingea pe stîngul, intenția era să fac bicicleta,
să-l derutez. Îmi plăcea să mizez că-l trimit
în partea opusă și pot să șutez.
O prindeam cu șiretul.

Dar din spate a venit marea contră
să mă destabilizeze
și atunci gravitația
a făcut restul.

În cădere sinapsele au reconstituit istoria
recentă:
unghia s-a julit de bordură
prin șlapi.
cheile au oscilat și au zornăit
în buzunar.
becul cu senzor a făcut
pe nebunul.
Uite istoria ta: ai vrut
o geografie interioară construită emoțional
de memoria tuturor locurilor
văzute.

TNCP 2013 Dmitri

Lectură la TNCP 2013

Sîmbătă, 18 mai 2013, în cadrul TNCP, voi citi niște poezii în compania unor poeți meseriași.
Programul complet este aici, iar partea în care apar și eu sună în felul următor:

Cafeneaua La Muzeu, Str. G-ral Christian Tell nr. 27
Ora 19.00 – Lecturi publice de poezie:
Invitaţi: Vasile Leac, Ştefan Manasia, Vlad Moldovan, Tudor Creţu, Dumitru Bădiţa,
Dmitri Miticov, Dan Sociu, Andrei Bodiu, Cristina Ispas, Elena Vlădăreanu
Prezintă: Cosmin Perţa

Dmitri și Bogdan la Cluj

Joi, 18 aprilie, voi fi la Cluj pentru o dublă lansare de carte. Alături de Dmitri: uite viața vom lansa și cartea lui Bogdan Coșa de curînd publicată de Editura Cartea Românească: O formă de adăpost primară - care e uite viața a lui Bogdan.
Invitați: Alex Ciorogar, Vlad Moldovan.

(grave)

nu e pace

și nicio convenție a înserării
nu e de găsit

nu e pace

aici 
sub nivel

cînd ceaţa izbeşte trotuarul
în noi se transferă
neliniştea rozătoarelor
                                       (Bogdan Coșa)

Estetic și etic. Cinic e minunat

1. Estetic

E estetic să rămîi fără prieteni
urmîndu-ţi principiile.
Aproape ca un tablou
cu flori în vază şi pere căzute neglijent pe muşama
de frumos.

E estetic să-ți plîngi părinții cînd mor.
Exersează din timp pozițiile adecvate momentului
și expresia feței
pentru orice eventualitate.

Și felul cum stăm la masă și mîncăm în liniște și ne privim
ca o familie descompletată e estetic.
Fii bună și dă-mi sarea aia.


2. Etic

Este etic să înclinăm puțin capul într-o parte
și să executăm gravitatea în fața dezastrelor majore –
mai ales în fața celor din America.
Mai etic ar fi ca în momentele cumplite la care facem referire
toate păsările să se oprească din cîntat.

Nu e etic e să faci prea mult caz de dramele tale.
Să-ți plîngi de milă e porno.

E etic să crești o pisică, un cîine
și să te gîndești ce calități ți-ar plăcea să aibă copilul tău
dacă ar fi să-ți dorești unul.

Cert este că toate referatele școlare
se pun de acord asupra unui lucru:
existenţa noastră morală
ne distinge faţă de animale.
Test de autoevaluare: ce fel de persoană ar trebui să fiu?


3. Cinic

Să scrii despre estetic și etic abia asta
e cu adevărat cinic.


4. Mici diferențe

E estetic să te îndrăgostești,
dar nu-i etic – pentru că e prietena ta
și tu ești căsătorit. E cinic.

E etic să oprești la semafor,
dar nu-i estetic cînd rămîi cu ochii
la doi copii care se joacă ceva ce știai și tu cîndva
cum se numește și s-a făcut verde,
zîmbești prin geamul lateral ca-n altă viață
și te claxonează din spate să-ți miști fundul odată.

E etic să te implici în campanii pentru combaterea maladiilor
la modă. Alzheimer, cancer, schizofrenie,
SIDA, Ebola, West Nile, Lyme, scleroză multiplă.
E și estetic dacă ajungi să suferi de una din ele.

Dar cu adevărat cinic e să ai un copil
adoptat, iubit şi educat, o perfectă investiţie
sentimentală care pe la douăzeci de ani sau mai devreme
începe să-și caute părinții biologici
care l-au părăsit
pentru a le declara dragoste nesfîrșită.


5. Teste practice

Test practic 1: citiți fragmentul următor cu voce cît mai afectată:
Un părinte reprezintă purtătorul de grijă
al unui urmaș din propria specie.
Părinții biologici sunt masculul care a procreat copilul
și femela care a dat naștere copilului.
În societăților umane, mama și tatăl biologici
sunt responsabili pentru creșterea copilului lor.
Totuși, unii părinți nu sunt înrudiți biologic cu copiii lor.

Test practic 2: chirurgia estetică.
Este estetică chirurgia estetică?
Nu-i etic, da-i cinic să întrebăm.

Test practic 3: daţi minim două
şi maxim cinci exemple
de momente din viaţa voastră
lipsite de cinism.


6. O scurtă istorie estetică a României

Ca orice istorie care ajunge inevitabil
sub semnul esteticului.

Războaiele dintre daci şi romani
au dus la construirea unui pod peste Dunăre.

Decebal şi-a tăiat gîtul cu o sabie mică
pentru a fi imortalizat pe columna lui Traian.

De-a lungul timpului cîţiva oameni s-au chinuit
să unească principatele române.

Alţii au încercat să rupă din ele cîte o bucată.
Uite autonomia esteticului.

Revoluţia română din 1989 a arătat
foarte bine în poze.

Comunismul – sau e nevoie de cincizeci de ani să apreciezi
cu adevărat bananele coapte.

Capitalismul – sau ai toate fructele,
umbli cîteva zile prin magazine după un blender
și în final îți iei televizor.

Nici nu-ți imaginezi cum e să aștepți o sută de ani scutul anti-rachetă.


7. O scurtă istorie estetică a lui Dmitri

La trei ani, Dmitri era urmărit
în jurul mesei din sufragerie
de o verișoară, cu scopul de a fi prins.
Motivul rămîne incert.
Dmitri s-a împiedicat într-o cută a covorului
și s-a lovit cu barba de colțul ghiveciului
din care se înălța pînă-n tavan
un superb trandafir japonez
care făcea și flori, mai ales iarna.
O rană, un scandal și trei copci au rezultat.

La opt ani, Dmitri a vrut să vadă
dacă poate aprinde un foc pe covor.
Dmitri a văzut că acest lucru este posibil.
Cînd mama lui Dmitri a intrat în casă
a văzut flacăra căpătînd consistență
și neînduplecată de factorul estetic,
dar puternic sensibilă la cel etic,
l-a învățat pe Dmitri ce înseamnă bătaia.
Și a văzut mama lui Dmitri că bătaia e bună.

În adolescenţa lui zgomotoasă și nebună, dar practic
sterilă, Dmitri a umblat după cîteva fete.
La şaisprezece ani, de la Tîrgovişte la Sibiu.
La optsprezece, de la Braşov la Blaj.
La douăzeci, de la Braşov la Bucureşti.
Momente estetice. Pasiune şi dragoste
mai puţin, mai mult geografie.

Azi, sub stîlpii de iluminat, o strălucire micuță a alunecat
pe fisura parbrizului, tăcut și curat.
Pe fața lui Dmitri nici un mușchi nu s-a mai mișcat,
ca altădată. N-a fost nici o emoție în aerul parfumat
de odorizantul agățat de oglindă, poate doar
în gîndul de-acum, dacă țineți neapărat. În fine,
e cinic, e minunat.

Lansare de carte, miercuri, la Brașov

E prima mea lansare în Brașov, cu atît mai importantă pentru mine cu cît și eu sunt absolvent al Universității Transilvania (doar că eu eram dincolo, în corpul P) și cele mai frumoase amintiri ale adolescenței mele sunt legate de orașul acesta.
N-o să pot spune lucrurile astea miercuri acolo, dar voi citi cîteva poezii. Va invit la Dmitri și Cîrtița :)