Tîrgovişte. Piesa 1: Ninja

1.
Prin urmare, dacă ai zece ani şi vrei
să-i faci lui Dănuţ echerul morţii
cum ai văzut în filmele cu ninja
pentru că ţi-a luat mingea şi a scos limba
la tine, trebuie să te gîndeşti foarte bine
la ce vrei să faci,

pentru că orice gest te poate urmări prin timp
ca un animal dresat de la circ,
un tigru sau un elefant sau aşa ceva,
docil şi simpatic dacă îi arăţi biciul,
dar cu toate instinctele la el,
gata să atace oricînd.

Ar trebui să mă vezi cum iau dosarele de pe birou,
capsatorul din sertar sau cheile din buzunar
cu aceeaşi mişcare iute, scurtă, decisă,
trecută prin timp - aminteşte-ţi:
deşi ai vrut să-i dai una, tot ce-ai putut să faci
a fost să îi smulgi mingea din braţe
şi să fugi.
Aşa arată animalul tău dresat care mîrîie
cuminte şi îşi ascultă stăpînul.

Aşa arată animalul sălbatic care stă încordat
şi aşteaptă să te întorci cu spatele.

2.
O istorie a gesturilor obişnuite,
asta e viaţa ta întreagă, dar şi iluzia
că mai poate fi şi altceva acolo,
imagini calde sau tot ce ai fost învăţat
vreodată despre educaţie, familie, mediu şi alte
asemenea resurse ale vocabularului.

Spune după mine: educaţia şi familia şi prietenii.
Şi acum repetă cu mine: nu, nu e asta.

Spune: lungile discuţii cu tine însuţi
şi diversele planuri, filme scurte din viitor.
Spune: întoarcerile interminabile, mîinile întinse
lîngă tastatură şi nostalgia,
şi acum repetă cu mine: nu, nu e asta.

3.
Cum s-a întîmplat să încarci micile gesturi
cu atîtea întrebări?
Cum te-ai făcut aşa rău?
Cum a ajuns mînuţa dolofană o extremitate uscată,
osoasă a presiunii pe care au pus-o pe tine?

4.
Uite istoria ta: la şaisprezece ani te-a muşcat cîinele
vecinilor de la bloc. La treizeci te grăbeşti
spre maşină cînd auzi un lătrat.
Istoria fricii versus istoria reacţiilor penibile.

Uite istoria ta: de la roşeaţa din obraji
la plăcuţele de azbest.
Istoria dragostei versus istoria indiferenţei.

Uite istoria ta: un copil a smuls mingea de fotbal
din braţele colegului de joacă,
a fugit în spatele blocului
şi acolo a rămas.

5.
Alături de şcoală şi organizaţiile de tineret,
familia este unul din factorii care se preocupă
de educaţia omului.

Familia nucleu constă în doi adulţi de sex opus
care întreţin o relaţie sexuală aprobată de societate
şi poate fi de două feluri: de orientare şi de procreare.

Familia nucleară de orientare este familia în care ne naştem
şi în care ocupăm statutul de copil.
Familia nucleară de procreare este familia pe care o creăm
prin căsătorie şi obţinem statut de adult.

Bálványos. Piesa 1: Gheaţă

Am găsit răspunsul în timp ce eram pe sanie
la o viteză incredibilă, pentru că închiseseră strada
pentru maşini şi făcuseră pîrtie pe serpentine, pînă la lac.
Prin urmare, în plină accelerare, răspunsul a trecut fulgerător
ca brazii de pe margine şi m-am gîndit că acum e cam tîrziu
să mă agăţ de el, adică să stau să-l sun pe om şi să-i spun
ştii, aveam în cap ce mi-ai zis la un moment dat
legat de poezie, că nu trebuie să trăieşti
atent la toate, să scrii tot ce ţi se întîmplă,
cum ar veni să faci marea plictiseală. Adică
să mai laşi poezia să treacă pe lîngă tine,
să te bucuri de ea cum vine nealterată.

Şi de aici două gînduri se dezvoltau în paralel.
Unul era despre cum o să depăşesc sania din faţă
care părea să nu se descurce prea bine, cu o manevră
picior stîng jos, ocolire, picior drept jos, revenire,
iar celălalt începea cu ştii, nu culeg din mers,
eu de fapt mă tot întorc şi nu ştiu niciodată ce pot
să găsesc, dacă e ce-am lăsat sau mintea mea completează,
cum ar veni eu nu sunt aici, ca-n Radiohead, ci tot în urmă,
ca acum, uite, alunec pe suprafaţa de gheaţă
a lacului Sfînta Ana, dar la mine e cum s-a clătinat
sania la prima curbă, mai devreme,
aproape să ne răsturnăm.

Sinaia. Piesa 2: Bulgări

Prima dată a fost teama,
pentru că umbra se lungise pe sub masă
pînă în dreptul meu şi nu ştiam de unde vine.

Apoi am găsit scaunul cu privirea
tocmai în celălalt capăt al camerei,
pentru că soarele coborîse spre pădure

unde zăpada se mai păstra doar pe sol.
Dacă te-ai fi trezit din întîmplare între copaci,
unde trunchiurile brazilor împing lumina spre lizieră,

ai fi luat zăpadă moale să strîngi
de-un bulgăre pe care să-l arunci în sus şi poate
maxim două păsări mici să sperii, să zboare. Dar cum

nu te aflai în pădure, ci la căldură unde
umbra scaunului se întindea şi te obişnuiai cu ea
ce mai puteai face decît s-o aştepţi să urce pe perete.

Sinaia. Piesa 1: Fîş

Au facut fente din corp să ocolească
obstacole imaginare, privirea pierdută.
Schiurile au fîşîit, pantalonii au foşnit
prin lapoviţa păcătoasă.
Dincolo de versant vedeam senin -
soare, bănuiam, ridicînd capul.

Plante la geam al căror nume
numai ionuţ chiva sau manualul de botanică
îl mai putea reţine pentru oameni.
Unii cu schiuri, unii cu placa pe serpentine,
alţii cu berea la căldurică.
S-a dus şi telegondola, hai noroc!

Dincolo de plante, pîrtia.
Pantalonii au foşnit, schiurile au fîşîit.
Unii cu lapoviţa pe ochelarii de schi,
unii cu clăparii pe podeaua cabanei,
alţii cu berea în mirosul vinului fiert
şi privirea rătăcită în plante, calorifer sub pervaz.

Alţii

Anul acesta a fost organizată, pentru al şaselea an consecutiv, tabăra de literatură de la Săvîrşin la care m-am bucurat să iau parte.
Au rezultat cîteva poezii, discuţii, like la poze şi, în urmă cu cîteva zile, o antologie a unui fel particular de prietenie greu de întîlnit în alte condiţii.

Alţii, Editura Brumar, 2012 - antologie

Alex Văsieş, Bogdan Coşa, Dmitri Miticov, Krista Szöcs, Andrei Dósa, Cosmina Moroşan, Miki Vieru, Ştefan Baghiu, Teodora Coman, Sorin Despot, Sabina Comşa, Radu Niţescu, Bogdan Munteanu, Lia Faur.
Prefaţă de Ştefan Baghiu.

Lansarea volumului "Dmitri: uite viaţa"

Casa de editură Max Blecher vă invită vineri, 23 noiembrie 2012, de la ora 17.30, la lansarea volumului "Dmitri: uite viaţa" de Dmitri Miticov (Casa de Editură Max Blecher, 2012).

Prezintă: Rareş Moldovan.

Târgul de carte Gaudeamus
Editura Herg Benet & Casa de Editură Max Blecher
standul 347B
nivelul 7.70 (ultimul nivel, lângă spațiul central de evenimente)




După prezentarea din cadrul Institutului Blecher şi după o primă ieşire în ţară, la Sibiu (unde primirea călduroasă a întrecut orice aşteptări), Dmitri: uite viaţa se lansează oficial, la Gaudeamus.

Va fi aşa: înainte de a citi la Bastilia, Rareş îşi va drege glasul la standul Casei de editură Max Blecher. Dmitri va citi din carte îmbrăcat în bluză neagră bumbac 100% cu imprimeu surpriză.

Sibiu. Piesa 1: Soare

Am pornit cu ceaţa pe capotă
şi frunze galbene sub ştergătoare.
Omule, vine din faţă. Tu mai vezi drumul?

Să avem grijă la cuvinte, să le ţinem
din scurt. Dezinvolte doar pînă unde pot fi
sigilate cu o singură scînteiere, la o palmă de noi.

Sub stîlpii de iluminat
o strălucire micuţă a alunecat
pe fisura parbrizului sub ochii noştri, tăcut şi curat.

Strălucire micuţă,
scoate-mă din maşină,
scoate-mă din gîndurile lor,

dragii de ei, şi goneşte
cu mine prin ceaţă, spre soare
aşa cum tornada ridică-n spirale tractoare.

"Dmitri: uite viaţa" la Sibiu

Vineri, 2 noiembrie 2012, de la ora 18,30, la Librăria Humanitas "Constantin Noica"din Sibiu (Strada Nicolae Bălcescu nr.16), Dmitri va citi poezii din cărticica abia apărută la Casa de editură Max Blecher, "Dmitri: uite viaţa". Sper să vă placă.

p.s. va fi un maraton de poezie, pentru că vor citi şi poeţii din Zona nouă (abia aştept să-i ascult!), aşa cum ne anunţă Radu Vancu pe blogul lui.
Mai multe informaţii aflăm de la Claudiu Komartin care va fi alături de noi la Sibiu.

Bucureşti. Piesa 6: Cinic

"voi încă nu ştiţi că ne-am născut în moarte                            "I won't let this happen to my children"
şi toate grijile s-au terminat deja?"                                                 Radiohead
Dan Sociu


1.
Lucrurile s-au întîmplat simplu, ca-n viaţă:
ei au intrat în clinică ţinîndu-se de mînă,
o parte frică, o parte nerăbdare, cum nimănui
nu-i este interzis să spere.
Slavă cinismului care ne bîntuie
sufletele! - şi care în faţa emoţiei lor
a luat forma unor detalii tehnice
elegant etalate de medici.
Dacă vreţi, pe înţelesul tuturor, se numeşte
reproducere asistată.
Mai simplu de atît nu există.
Fecundarea ovulului se face
în afara organismului, adică în laborator.
După fecundare se obţin embrioni,
dar numai jumătate dintre aceştia
sunt dezvoltaţi corect.
Farmecul vieţii e concurat de însuşi cinismul ei,
să luăm de exemplu statistica: specialistul selectează
doi sau trei embrioni care se transferă în uter
prin intermediul unui cateter.
Se aleg mai mulţi embrioni pentru ca şansele
de apariţie a sarcinii să fie mai mari.


2.
Trec ani şi într-o zi se întîmplă ceva extraordinar:
trage maşina pe dreapta şi rămîne o vreme
să asculte la radio.
O stare de graţie a singurătăţii.
Un om se poate obişnui cu el însuşi
într-un asemenea grad
încît fericirea să însemne cinci minute de pauză
pe drumul către serviciu, dimineaţa,
în staţia de autobuz cu alveolar unde oamenii
somnoroşi, adunaţi să aştepte troleul, prin geamul lateral
văd omul la costum cum a lăsat mîinile de pe volan în poală.
O mare enigmă poate fi şi viaţa uneori,
ar putea să îşi spună,
aproape ajunge să-şi spună,
îşi spune.
Pînă acolo ajunge penibilul.
Dar viaţa e o enigmă nu.
E un embrion din doi sau trei
care s-a concretizat într-o sarcină.
O serie de condiţii favorabile.


3.
Într-o zi un om a vrut să traverseze strada,
dar cineva care trecea în sens opus a zis
"mai bine ar fi să dispar",
iar el s-a întors şi aşa a rămas,
s-a făcut roşu la semafor, o ocazie irosită.
Pentru că viaţa e o alegere nu.
Cum tot alegere este
apropierea mîinilor a doi oameni blazaţi
într-o clinică de fertilizare.
Să derulăm puţin înapoi:
un om n-a mai traversat strada,
un om n-a rămas cu maşina în staţia de troleu
să asculte la radio.
N-au mai fost selectaţi embrioni,
n-a fost reproducere asistată.
Ei n-au mai intrat în clinică şi lucrurile
n-au mai fost simple ca-n viaţă.
Totul a fost ţinut înăuntru cu rost,
omul care putea fi, n-a mai fost. Şi ştii:
singura realitate este cea a memoriei, tu
omule care poţi fi, aminteşte-ţi că vei muri.

Bodrog. Piesa 2: Ars

Emoţia e o reacţie chimică,
dacă tot am aflat, să ne liniştim.
Nu aşteptaţi de la mine,
lăsaţi-mă să privesc din hamac
cum faceţi toată munca. Vă pasez
o pereche de mănuşi chirurgicale,
un cablu de internet,
cutia cu peştii de sticlă,
două cuţite de bucătărie
şi o pungă de pipote
congelate.
E rîndul vostru
să treceţi la treabă.