Dmitri și Bogdan la Cluj

Joi, 18 aprilie, voi fi la Cluj pentru o dublă lansare de carte. Alături de Dmitri: uite viața vom lansa și cartea lui Bogdan Coșa de curînd publicată de Editura Cartea Românească: O formă de adăpost primară - care e uite viața a lui Bogdan.
Invitați: Alex Ciorogar, Vlad Moldovan.

(grave)

nu e pace

și nicio convenție a înserării
nu e de găsit

nu e pace

aici 
sub nivel

cînd ceaţa izbeşte trotuarul
în noi se transferă
neliniştea rozătoarelor
                                       (Bogdan Coșa)

Estetic și etic. Cinic e minunat

1. Estetic

E estetic să rămîi fără prieteni
urmîndu-ţi principiile.
Aproape ca un tablou
cu flori în vază şi pere căzute neglijent pe muşama
de frumos.

E estetic să-ți plîngi părinții cînd mor.
Exersează din timp pozițiile adecvate momentului
și expresia feței
pentru orice eventualitate.

Și felul cum stăm la masă și mîncăm în liniște și ne privim
ca o familie descompletată e estetic.
Fii bună și dă-mi sarea aia.


2. Etic

Este etic să înclinăm puțin capul într-o parte
și să executăm gravitatea în fața dezastrelor majore –
mai ales în fața celor din America.
Mai etic ar fi ca în momentele cumplite la care facem referire
toate păsările să se oprească din cîntat.

Nu e etic e să faci prea mult caz de dramele tale.
Să-ți plîngi de milă e porno.

E etic să crești o pisică, un cîine
și să te gîndești ce calități ți-ar plăcea să aibă copilul tău
dacă ar fi să-ți dorești unul.

Cert este că toate referatele școlare
se pun de acord asupra unui lucru:
existenţa noastră morală
ne distinge faţă de animale.
Test de autoevaluare: ce fel de persoană ar trebui să fiu?


3. Cinic

Să scrii despre estetic și etic abia asta
e cu adevărat cinic.


4. Mici diferențe

E estetic să te îndrăgostești,
dar nu-i etic – pentru că e prietena ta
și tu ești căsătorit. E cinic.

E etic să oprești la semafor,
dar nu-i estetic cînd rămîi cu ochii
la doi copii care se joacă ceva ce știai și tu cîndva
cum se numește și s-a făcut verde,
zîmbești prin geamul lateral ca-n altă viață
și te claxonează din spate să-ți miști fundul odată.

E etic să te implici în campanii pentru combaterea maladiilor
la modă. Alzheimer, cancer, schizofrenie,
SIDA, Ebola, West Nile, Lyme, scleroză multiplă.
E și estetic dacă ajungi să suferi de una din ele.

Dar cu adevărat cinic e să ai un copil
adoptat, iubit şi educat, o perfectă investiţie
sentimentală care pe la douăzeci de ani sau mai devreme
începe să-și caute părinții biologici
care l-au părăsit
pentru a le declara dragoste nesfîrșită.


5. Teste practice

Test practic 1: citiți fragmentul următor cu voce cît mai afectată:
Un părinte reprezintă purtătorul de grijă
al unui urmaș din propria specie.
Părinții biologici sunt masculul care a procreat copilul
și femela care a dat naștere copilului.
În societăților umane, mama și tatăl biologici
sunt responsabili pentru creșterea copilului lor.
Totuși, unii părinți nu sunt înrudiți biologic cu copiii lor.

Test practic 2: chirurgia estetică.
Este estetică chirurgia estetică?
Nu-i etic, da-i cinic să întrebăm.

Test practic 3: daţi minim două
şi maxim cinci exemple
de momente din viaţa voastră
lipsite de cinism.


6. O scurtă istorie estetică a României

Ca orice istorie care ajunge inevitabil
sub semnul esteticului.

Războaiele dintre daci şi romani
au dus la construirea unui pod peste Dunăre.

Decebal şi-a tăiat gîtul cu o sabie mică
pentru a fi imortalizat pe columna lui Traian.

De-a lungul timpului cîţiva oameni s-au chinuit
să unească principatele române.

Alţii au încercat să rupă din ele cîte o bucată.
Uite autonomia esteticului.

Revoluţia română din 1989 a arătat
foarte bine în poze.

Comunismul – sau e nevoie de cincizeci de ani să apreciezi
cu adevărat bananele coapte.

Capitalismul – sau ai toate fructele,
umbli cîteva zile prin magazine după un blender
și în final îți iei televizor.

Nici nu-ți imaginezi cum e să aștepți o sută de ani scutul anti-rachetă.


7. O scurtă istorie estetică a lui Dmitri

La trei ani, Dmitri era urmărit
în jurul mesei din sufragerie
de o verișoară, cu scopul de a fi prins.
Motivul rămîne incert.
Dmitri s-a împiedicat într-o cută a covorului
și s-a lovit cu barba de colțul ghiveciului
din care se înălța pînă-n tavan
un superb trandafir japonez
care făcea și flori, mai ales iarna.
O rană, un scandal și trei copci au rezultat.

La opt ani, Dmitri a vrut să vadă
dacă poate aprinde un foc pe covor.
Dmitri a văzut că acest lucru este posibil.
Cînd mama lui Dmitri a intrat în casă
a văzut flacăra căpătînd consistență
și neînduplecată de factorul estetic,
dar puternic sensibilă la cel etic,
l-a învățat pe Dmitri ce înseamnă bătaia.
Și a văzut mama lui Dmitri că bătaia e bună.

În adolescenţa lui zgomotoasă și nebună, dar practic
sterilă, Dmitri a umblat după cîteva fete.
La şaisprezece ani, de la Tîrgovişte la Sibiu.
La optsprezece, de la Braşov la Blaj.
La douăzeci, de la Braşov la Bucureşti.
Momente estetice. Pasiune şi dragoste
mai puţin, mai mult geografie.

Azi, sub stîlpii de iluminat, o strălucire micuță a alunecat
pe fisura parbrizului, tăcut și curat.
Pe fața lui Dmitri nici un mușchi nu s-a mai mișcat,
ca altădată. N-a fost nici o emoție în aerul parfumat
de odorizantul agățat de oglindă, poate doar
în gîndul de-acum, dacă țineți neapărat. În fine,
e cinic, e minunat.

Lansare de carte, miercuri, la Brașov

E prima mea lansare în Brașov, cu atît mai importantă pentru mine cu cît și eu sunt absolvent al Universității Transilvania (doar că eu eram dincolo, în corpul P) și cele mai frumoase amintiri ale adolescenței mele sunt legate de orașul acesta.
N-o să pot spune lucrurile astea miercuri acolo, dar voi citi cîteva poezii. Va invit la Dmitri și Cîrtița :)

Tîrgovişte. Piesa 1: Ninja

1.
Prin urmare, dacă ai zece ani şi vrei
să-i faci lui Dănuţ echerul morţii
cum ai văzut în filmele cu ninja
pentru că ţi-a luat mingea şi a scos limba
la tine, trebuie să te gîndeşti foarte bine
la ce vrei să faci,

pentru că orice gest te poate urmări prin timp
ca un animal dresat de la circ,
un tigru sau un elefant sau aşa ceva,
docil şi simpatic dacă îi arăţi biciul,
dar cu toate instinctele la el,
gata să atace oricînd.

Ar trebui să mă vezi cum iau dosarele de pe birou,
capsatorul din sertar sau cheile din buzunar
cu aceeaşi mişcare iute, scurtă, decisă,
trecută prin timp - aminteşte-ţi:
deşi ai vrut să-i dai una, tot ce-ai putut să faci
a fost să îi smulgi mingea din braţe
şi să fugi.
Aşa arată animalul tău dresat care mîrîie
cuminte şi îşi ascultă stăpînul.

Aşa arată animalul sălbatic care stă încordat
şi aşteaptă să te întorci cu spatele.

2.
O istorie a gesturilor obişnuite,
asta e viaţa ta întreagă, dar şi iluzia
că mai poate fi şi altceva acolo,
imagini calde sau tot ce ai fost învăţat
vreodată despre educaţie, familie, mediu şi alte
asemenea resurse ale vocabularului.

Spune după mine: educaţia şi familia şi prietenii.
Şi acum repetă cu mine: nu, nu e asta.

Spune: lungile discuţii cu tine însuţi
şi diversele planuri, filme scurte din viitor.
Spune: întoarcerile interminabile, mîinile întinse
lîngă tastatură şi nostalgia,
şi acum repetă cu mine: nu, nu e asta.

3.
Cum s-a întîmplat să încarci micile gesturi
cu atîtea întrebări?
Cum te-ai făcut aşa rău?
Cum a ajuns mînuţa dolofană o extremitate uscată,
osoasă a presiunii pe care au pus-o pe tine?

4.
Uite istoria ta: la şaisprezece ani te-a muşcat cîinele
vecinilor de la bloc. La treizeci te grăbeşti
spre maşină cînd auzi un lătrat.
Istoria fricii versus istoria reacţiilor penibile.

Uite istoria ta: de la roşeaţa din obraji
la plăcuţele de azbest.
Istoria dragostei versus istoria indiferenţei.

Uite istoria ta: un copil a smuls mingea de fotbal
din braţele colegului de joacă,
a fugit în spatele blocului
şi acolo a rămas.

5.
Alături de şcoală şi organizaţiile de tineret,
familia este unul din factorii care se preocupă
de educaţia omului.

Familia nucleu constă în doi adulţi de sex opus
care întreţin o relaţie sexuală aprobată de societate
şi poate fi de două feluri: de orientare şi de procreare.

Familia nucleară de orientare este familia în care ne naştem
şi în care ocupăm statutul de copil.
Familia nucleară de procreare este familia pe care o creăm
prin căsătorie şi obţinem statut de adult.

Bálványos. Piesa 1: Gheaţă

Am găsit răspunsul în timp ce eram pe sanie
la o viteză incredibilă, pentru că închiseseră strada
pentru maşini şi făcuseră pîrtie pe serpentine, pînă la lac.
Prin urmare, în plină accelerare, răspunsul a trecut fulgerător
ca brazii de pe margine şi m-am gîndit că acum e cam tîrziu
să mă agăţ de el, adică să stau să-l sun pe om şi să-i spun
ştii, aveam în cap ce mi-ai zis la un moment dat
legat de poezie, că nu trebuie să trăieşti
atent la toate, să scrii tot ce ţi se întîmplă,
cum ar veni să faci marea plictiseală. Adică
să mai laşi poezia să treacă pe lîngă tine,
să te bucuri de ea cum vine nealterată.

Şi de aici două gînduri se dezvoltau în paralel.
Unul era despre cum o să depăşesc sania din faţă
care părea să nu se descurce prea bine, cu o manevră
picior stîng jos, ocolire, picior drept jos, revenire,
iar celălalt începea cu ştii, nu culeg din mers,
eu de fapt mă tot întorc şi nu ştiu niciodată ce pot
să găsesc, dacă e ce-am lăsat sau mintea mea completează,
cum ar veni eu nu sunt aici, ca-n Radiohead, ci tot în urmă,
ca acum, uite, alunec pe suprafaţa de gheaţă
a lacului Sfînta Ana, dar la mine e cum s-a clătinat
sania la prima curbă, mai devreme,
aproape să ne răsturnăm.

Sinaia. Piesa 2: Bulgări

Prima dată a fost teama,
pentru că umbra se lungise pe sub masă
pînă în dreptul meu şi nu ştiam de unde vine.

Apoi am găsit scaunul cu privirea
tocmai în celălalt capăt al camerei,
pentru că soarele coborîse spre pădure

unde zăpada se mai păstra doar pe sol.
Dacă te-ai fi trezit din întîmplare între copaci,
unde trunchiurile brazilor împing lumina spre lizieră,

ai fi luat zăpadă moale să strîngi
de-un bulgăre pe care să-l arunci în sus şi poate
maxim două păsări mici să sperii, să zboare. Dar cum

nu te aflai în pădure, ci la căldură unde
umbra scaunului se întindea şi te obişnuiai cu ea
ce mai puteai face decît s-o aştepţi să urce pe perete.

Sinaia. Piesa 1: Fîş

Au facut fente din corp să ocolească
obstacole imaginare, privirea pierdută.
Schiurile au fîşîit, pantalonii au foşnit
prin lapoviţa păcătoasă.
Dincolo de versant vedeam senin -
soare, bănuiam, ridicînd capul.

Plante la geam al căror nume
numai ionuţ chiva sau manualul de botanică
îl mai putea reţine pentru oameni.
Unii cu schiuri, unii cu placa pe serpentine,
alţii cu berea la căldurică.
S-a dus şi telegondola, hai noroc!

Dincolo de plante, pîrtia.
Pantalonii au foşnit, schiurile au fîşîit.
Unii cu lapoviţa pe ochelarii de schi,
unii cu clăparii pe podeaua cabanei,
alţii cu berea în mirosul vinului fiert
şi privirea rătăcită în plante, calorifer sub pervaz.

Alţii

Anul acesta a fost organizată, pentru al şaselea an consecutiv, tabăra de literatură de la Săvîrşin la care m-am bucurat să iau parte.
Au rezultat cîteva poezii, discuţii, like la poze şi, în urmă cu cîteva zile, o antologie a unui fel particular de prietenie greu de întîlnit în alte condiţii.

Alţii, Editura Brumar, 2012 - antologie

Alex Văsieş, Bogdan Coşa, Dmitri Miticov, Krista Szöcs, Andrei Dósa, Cosmina Moroşan, Miki Vieru, Ştefan Baghiu, Teodora Coman, Sorin Despot, Sabina Comşa, Radu Niţescu, Bogdan Munteanu, Lia Faur.
Prefaţă de Ştefan Baghiu.

Lansarea volumului "Dmitri: uite viaţa"

Casa de editură Max Blecher vă invită vineri, 23 noiembrie 2012, de la ora 17.30, la lansarea volumului "Dmitri: uite viaţa" de Dmitri Miticov (Casa de Editură Max Blecher, 2012).

Prezintă: Rareş Moldovan.

Târgul de carte Gaudeamus
Editura Herg Benet & Casa de Editură Max Blecher
standul 347B
nivelul 7.70 (ultimul nivel, lângă spațiul central de evenimente)




După prezentarea din cadrul Institutului Blecher şi după o primă ieşire în ţară, la Sibiu (unde primirea călduroasă a întrecut orice aşteptări), Dmitri: uite viaţa se lansează oficial, la Gaudeamus.

Va fi aşa: înainte de a citi la Bastilia, Rareş îşi va drege glasul la standul Casei de editură Max Blecher. Dmitri va citi din carte îmbrăcat în bluză neagră bumbac 100% cu imprimeu surpriză.

Sibiu. Piesa 1: Soare

Am pornit cu ceaţa pe capotă
şi frunze galbene sub ştergătoare.
Omule, vine din faţă. Tu mai vezi drumul?

Să avem grijă la cuvinte, să le ţinem
din scurt. Dezinvolte doar pînă unde pot fi
sigilate cu o singură scînteiere, la o palmă de noi.

Sub stîlpii de iluminat
o strălucire micuţă a alunecat
pe fisura parbrizului sub ochii noştri, tăcut şi curat.

Strălucire micuţă,
scoate-mă din maşină,
scoate-mă din gîndurile lor,

dragii de ei, şi goneşte
cu mine prin ceaţă, spre soare
aşa cum tornada ridică-n spirale tractoare.