marți, 3 decembrie 2013

Statistica: o epopee

Statistica. Această parte superbă a matematicii.
Un instrument meticulos de stăpînit adevărul
unei lumi imposibile.

Daca îți dorești ceva cu adevărat, se poate întîmpla.
E tot un fel de statistică. Dar eu de trei ori
i-am dorit răul și n-a pățit nimic.

Nouă din zece persoane ar putea pune degetul
într-un loc extrem de precis și să spună
asta-i emoția.
Dar eu de cîte ori am pus degetul în locul precis
să găsesc numai voci afectate.

Dar eu de cîte ori am zis genul cinic.

Ce şanse erau:
limitele limbajului ca niște curenți subacvatici
au împins spre zonele aride nisipoase coloane torsionate
de apă diafane cît să crezi că ar putea fi acolo și aer
să dezgroape ondulările distinse ale pisicii de mare,
să le ridice în straturile mai luminoase
unde se face fotosinteza.

Uite statistica mea.
Nu e ca și cum am putea face din asta vreo epopee.

Era cotă 1.30 sa cîștige Barcelona, dar a luat bătaie.
Aplică toate formulele necesare. Întrebarea la modă e
cum s-au dus banii.

Nouă din zece și-au ascultat inimile și au zis
ping-pong sau marele personaj cu bocancii grei
care tropăie pe lespezi căptușite cu straturi de vată.
Dar am mai învățat și noi biologie.
Am trecut și noi prin transformarea progresivă
a sensibilității.
Ne-am înduioșat și noi citind prospectul medicamentelor.

Și tot despre devenire.
Statistic, o femeie din trei prefera poziția sexuală
în care ea stă deasupra.
Dar ce facem cu colega ta de la birou, că ea nu preferă.

Ai putea spune ăsta e adulter.
Ai putea să crezi că-i despre Kama Sutra.

Dar nu-i decît o poveste cu ea la doi ani
părăsita de mamă și lăsată în grija tatălui
să împrumute gesturi și trăsături masculine,
dar să accepte dominarea.

Acum ai fi vrut să fie despre adulter.
Acum ai fi vrut Kama Sutra.

Dar nu-i decît adevărul unei lumi
imposibile. E pragmatismul corpului care a învățat
să stea nemișcat.
Nu e ca și cum ar fi un spațiu extrem de bine fixat.
Nu poți spune e epic, nu poți să faci epopee.