Am pornit cu ceaţa pe capotă
şi frunze galbene sub ştergătoare.
Omule, vine din faţă. Tu mai vezi drumul?
Să avem grijă la cuvinte, să le ţinem
din scurt. Dezinvolte doar pînă unde pot fi
sigilate cu o singură scînteiere, la o palmă de noi.
Sub stîlpii de iluminat
o strălucire micuţă a alunecat
pe fisura parbrizului sub ochii noştri, tăcut şi curat.
Strălucire micuţă,
scoate-mă din maşină,
scoate-mă din gîndurile lor,
dragii de ei, şi goneşte
cu mine prin ceaţă, spre soare
aşa cum tornada ridică-n spirale tractoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu