Orizontul rațional

Orizontul evenimentului 1.3.3.: harta elementelor concrete.

Orizontul concret al cîmpului rațional.

Orizontul rațional.

Un cercetător e cineva care ia o poziție din care anumite lucruri

devin vizibile. La început te vei gîndi că mintea ta desenează

traiectoriile posibile ale vieților tale imaginare, le inventează,

dar nu asta face, doar știe unde să stea pentru a le vedea cum

se construiesc de fapt singure, prin urmare ești un cercetător

al poziționării, dacă asta poate să-nsemne ceva, iar lucrarea

de față, o cercetare despre modalitățile și locurile în care te

poți situa, în spațiu sau timp, pentru o mai bună observare.

Nu-i un studiu științific, datele-s contestabile și relevante

doar în sens metaforic, ci unul simbolic – aproape literar.

Fleacuri cu intonație. Acest antract necesar te plasează

acolo unde un ocean de admirație conturează un drum

liniar între megastructură și orașele marilor lacuri.

După ce și această reverență de la distanță a fost, iată, executată,

se cuvine să revenim, cu viraje egale, mai line și de preferat

mai puține, la analiza cazurilor raționale. Tot ce se întîmplă

cu tine se numește în general existență concretă și se repetă.

E bine să o percepem ca pe o undă medie, care le cuprinde

pe toate celelalte și care abundă de rutină și conventional,

ca și cum restul ar ocupa etaje extreme, anihilate pe rînd

de propria poziție din distribuția de probabilitate. Te va

surprinde, poate, sau te va lăsa interzis acest rezultat de

compromis, dar astea sunt minunile statisticii, operații

algebrice simple cu planuri ipotetice care dau în final

cea mai bună dintre versiunile tale posibile. Cel mai

stabil set de traiectorii vizibile din orizontul concret.

Ești o stație de materie, adică masă și energie, într-o vibrație

continuă de cîmp potențial. Atunci cînd vibrația ajunge la

o valoare fixă de energie, se spune că s-a intrat în cîmpul

concret al evenimentului numit și eveniment sigur. Stai

în fața calculatorului de la birou, izolat printr-o carență

de afecțiune de celelalte ființe sau în ședințe, modelînd

dune de indolență. În esență, însă, adevărul e că nu ești

aici. Ești permanent în mișcare, într-o structură infinită

de ipostaze distincte din timp și din spațiu, vie în minte

sau în ficțiune, numită megastructură, amestecînd, cum

altfel, aduceri aminte și teritorii imaginare. Nu mai știu

cine ar fi zis, în acest punct, dorințe. Tot ce se întîmplă

cu tine este o valoare fixă de energie care te conține.