duminică, 12 aprilie 2020

Orizontul introvertit

Orizontul evenimentului 1.3.1.: harta elementelor recurente.
Orizontul speculativ al cîmpului introvertit.
Orizontul introvertit.

Am spus călătorie, dar poate-i revenirea nescontată la o copilărie
a percepției, cînd întîmplările erau în stadiile lor inițiale, în zone
de subducție a planurilor temporale, iar o mișcare neintenționată
putea avea impact asupra oricăror evenimente ulterioare și cînd
inocența era o aplicație rară care făcea lumea înconjurătoare să
pară o entitate separată și o sursă a colecției tale improvizate
de obiecte interioare, așa cum se va vedea în paginile finale,
cînd ideea va fi reluată în capitolul Figura 3 Descendența.
Pe de altă parte, așa cum am văzut în paginile precedente
și mai ales în Abstract, ai ajuns la capătul călătoriei și-al
universului, la această megastructură familiară, montată
pe o gaură neagră, care îți activează părțile componente
ale singularității și ale introspecției care-i tot un limbaj. 

Există un decalaj între generarea informațiilor emoționale spre
exterior și selecția lor. Înainte de a decide că poți genera ceva,
imaginația ta va deschide un drum pe care inima o ia înainte
și nu te poți ține de ea, dar vei găsi locuri necunoscute unde
a fost deja, locuri pe care ți se pare că le cunoști de undeva
și care, înainte de a povesti despre ele, îți vor vorbi despre
inima ta. Selecția nu se face întîmplător, ci după frecvența
spațiului tău interior. Am spus colecționare, dar poate că
e o recuperare a formelor de exprimare în care ai crezut.
Cînd ai lansat o informație ea imediat e parte din trecut.
Va reveni la tine încărcată cu experiența existenței sale
exterioare, dar între timp ești un necunoscut din lumi
străine, iar ea reprezentare a versiunii tale-anterioare.

Generezi informație nu în exterior, ci către varianta ta din viitor.
Cînd cel mai fericit anotimp s-a pierdut, s-a rătăcit, unde-l cauți,
este spațiu sau timp? Cînd toate lucrurile par străine e de la ele
sau de la tine? Realitatea exterioară e versiunea ta anterioară
supusă unei evoluții naturale prin distanțare și obiectivare.
Am spus selecție și ea pare inadecvată, percepi informația
ca venind din afară, dar e lansată tot de tine, de la început.
Ca și cum ți-ai fi trimis un mesaj. Dar există acest decalaj
ca un neajuns, care de fapt îți reconfigurează prin drone
eficiente aria de introspecție și părțile componente ale
singularității și ajungi să te-ntrebi dacă megastructura
însăși este exterioară sau o întîmplare veche de-a ta
care revine. Tot ce se întîmplă cu tine îți aparține.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu