Dribling

(o poezie mai veche, pe care o s-o tot modific sau rescriu pînă iese ce trebuie)

Am ridicat capul pentru că trebuia să văd
cum se demarcă.
Mingea era pe stîngul în pozitie ideală.
Între timp alte cadre veneau să stimuleze
vederea periferică.

Au fost semnalizări galbene de avertizare prin plasă
cînd mașina de gunoi s-a urnit într-o parte
și a lăsat tramvaiul să treacă.

Fără ochelari, o reclama luminoasă
s-a redus la două buline care se dilatau.

În spatele crampoanelor au sărit bobițe de cauciuc
pe care le-am auzit cînd au căzut în gazonul sintetic.
Nervul optic a rămas neatins, dar pe baza unor experiențe
anterioare, a mai pus de la el.

Cu mingea pe stîngul, intenția era să fac bicicleta,
să-l derutez. Îmi plăcea să mizez că-l trimit
în partea opusă și pot să șutez.
O prindeam cu șiretul.

Dar din spate a venit marea contră
să mă destabilizeze
și atunci gravitația
a făcut restul.

În cădere sinapsele au reconstituit istoria
recentă:
unghia s-a julit de bordură
prin șlapi.
cheile au oscilat și au zornăit
în buzunar.
becul cu senzor a făcut
pe nebunul.
Uite istoria ta: ai vrut
o geografie interioară construită emoțional
de memoria tuturor locurilor
văzute.