Pragmatic

Am vrut să-i spun ce cred despre toate
astea, dar vine un blocaj, mintea se întunecă şi rătăcirea
spune totul cu vocea ta şi se trezeşte repetînd
în neştire: o pungă de pipote congelate.

Ce au vrut de la noi, au vrut liric, epic și dramatic, au vrut
să stăm drepți și să recităm la serbare.
Spune: o pungă. Asta a fost liric.
Spune: o pungă de pipote. Asta a fost deja epic.
Spune: o pungă de pipote congelate. Asta-i dramatic.
Spune: cinic. Asta cum a fost.

Există şi lucruri mai dezgustătoare.
Sunt gînduri care se infiltrează pe sub gîndurile
ştiute. 1X pe Marseille şi peste 2,5 goluri la Manchester
fac cotă doi patruzeci.

Sunt la birou, cu receptorul la ureche, bună ziua,
cu ce vă putem ajuta. La telefon e mama. Îi spun
că poate a mai scăzut la unele case,
dar tot a rămas doi şi ceva.

Sunt prietenul tău cel mai bun, ai
nişte bani pînă mîine? Asta cum a fost.
Pînă şi vocile pe care le auzi seamănă cu replici
din filme văzute cîndva.

Vulnerabilitate, degeaba
ridici provocator privirea la mine
cînd îmi parcurgi abdomenul
cu limba.

Am fost acasă, m-am oprit în parcare,
au venit imagini dintr-o cameră fără bec în care,
copil fiind, tratam varicela. Aş putea reface traseul,
explicaţii şi reconstituiri ca-n filmele porno.

În schimb, rămîn cu ochii în gol,
mă dezlipesc puţin de sufletul meu să văd
din exterior, ce bine e așa,
cel mai bine, aș mai sta. Dar în tot acest timp

ei zic către noi liric și suntem lirici,
zic epic și suntem epici, zic dramatic și noi
repetă cu mine:
cinic, etic şi pragmatic.

Vernix

Ei stăteau la o masă pe o terasă
din Barcelona, fiecare cu un pahar de vin roşu în faţă.
Aerul dintre ei ar fi putut vorbi ore întregi, fără pauze,
dacă ar fi avut glas.

Ea a ridicat paharul
şi vinul atins de buzele rujate atent
a fost tulburat de îndoială, disperare şi neputinţă.
El a dus paharul la gură şi vinul a mustit
de narcisism, oboseală şi neputinţă.

Cînd şi-au întins mîinile unul spre altul, deasupra mesei,
printre pahare, monedele din pantalonii lui au zornăit
şi el a zîmbit, strîngîndu-i mîna cu drag,
gîndindu-se cît face nota, cît se cuvine
să lase bacşiş
şi cum va trebui să ocolească masa, la plecare,
cînd ea se va ridica, să-i tragă scaunul, s-o ajute.

Ea a zîmbit înapoi cu faţa scăldată în marele sentiment
în timp ce prin cap i se amestecau
mai multe imagini:
o pereche de săndăluţe verzi, din piele,
o parapantă portocalie deasupra mării,
un copil vînăt, abia născut,
plin de fire de sînge şi vernix,
care nu mai respiră.

Dribling

(o poezie mai veche, pe care o s-o tot modific sau rescriu pînă iese ce trebuie)

Am ridicat capul pentru că trebuia să văd
cum se demarcă.
Mingea era pe stîngul în pozitie ideală.
Între timp alte cadre veneau să stimuleze
vederea periferică.

Au fost semnalizări galbene de avertizare prin plasă
cînd mașina de gunoi s-a urnit într-o parte
și a lăsat tramvaiul să treacă.

Fără ochelari, o reclama luminoasă
s-a redus la două buline care se dilatau.

În spatele crampoanelor au sărit bobițe de cauciuc
pe care le-am auzit cînd au căzut în gazonul sintetic.
Nervul optic a rămas neatins, dar pe baza unor experiențe
anterioare, a mai pus de la el.

Cu mingea pe stîngul, intenția era să fac bicicleta,
să-l derutez. Îmi plăcea să mizez că-l trimit
în partea opusă și pot să șutez.
O prindeam cu șiretul.

Dar din spate a venit marea contră
să mă destabilizeze
și atunci gravitația
a făcut restul.

În cădere sinapsele au reconstituit istoria
recentă:
unghia s-a julit de bordură
prin șlapi.
cheile au oscilat și au zornăit
în buzunar.
becul cu senzor a făcut
pe nebunul.
Uite istoria ta: ai vrut
o geografie interioară construită emoțional
de memoria tuturor locurilor
văzute.