sâmbătă, 15 martie 2014

Kuzbass şi Krivbass*


Vorbiţi în numele Federaţiei Ruse 
sau al dumneavoastră ca ziarist?
În numele meu.
Deci ca ziarist.
Eu nu am fost împuternicit să vorbesc în numele Federaţiei Ruse.
Da, am înţeles. Eu pot vorbi în numele României.

Cum credeţi că un preşedinte român 
ar da o bucată din teritoriu în afara Constituţiei 
să devină autonom 
sau ce credeţi că-i aici, 
Transnistria?

Eu consider că cetăţenii Republicii Moldova 
şi ai României 
sunt acelaşi popor. Dar suntem acelaşi popor 
în două state independente. 

Cetăţenii Republicii Moldova 
au avut o problemă. Problema lor a fost 
că nu i-a întrebat nimeni dacă renunţă la cetăţenia română 
după cel de-al Doilea Război Mondial.

Noi suntem o ţară care s-a format, s-a consolidat 
între trei mari puteri: 
la răsărit – mama Rusia, 
la sud – fostul Imperiu Otoman, 
la vest – fostul Imperiu Austro-Ungar. 
Toată istoria noastră este marcată de lupta 
de a ne păstra teritoriul naţional.

Mai spun o dată: niciodată nu ne-a trecut prin cap 
că ne-am putea apăra de Rusia cu 24 de rachete.

Îmi aduc aminte cu plăcere 
când mă întâlneam pe Bosfor 
cu cele două nave ruseşti de aceeaşi mărime. 
Se numeau Kuzbass şi Krivbass. Erau doar puţin mai mici, 
nava mea avea 306 metri, cele două nave ruseşti aveau 300 de metri. 
Iar nava mea era mai rapidă pentru că aveam motor Diesel, 
iar cele două nave ruseşti erau propulsate cu turbină cu aburi.



* textul face parte din interviul luat de Vocea Rusiei președintelui Traian Băsescu 

4 comentarii:

  1. Ei bine, am citit ca pe un text halucinant, pe jumătate amuzată, pe jumătate enervată, și pe trei sferturi perplexă. Să poetizezi tu un text politic în halul ăsta, chiar nu mă așteptam. Dar sunt mult rămasă în urmă cu ce mai faceți voi, așa că nu e de mirare.
    Poate recuperez.

    RăspundețiȘtergere
  2. dmitri, vroiam să spun că undeva se adună texte pentru un proiect cumva asemănător, inclusiv versuri culese din discursuri politice. zic asta acum ca să nu existe suspiciuni mai tîrziu că ți-am furat ideea. dispăreți, suspiciuni. nu e proiectul vieții, dar vroiam să semnalez asta oricum

    cătălin

    RăspundețiȘtergere
  3. a, nu :) că nu e un proiect, e doar un exercițiu
    dar e foarte bine să se facă și la noi, m-aș bucura să văd că apare ceva și să citesc.

    RăspundețiȘtergere