Sinaia. Piesa 2: Bulgări

Prima dată a fost teama,
pentru că umbra se lungise pe sub masă
pînă în dreptul meu şi nu ştiam de unde vine.

Apoi am găsit scaunul cu privirea
tocmai în celălalt capăt al camerei,
pentru că soarele coborîse spre pădure

unde zăpada se mai păstra doar pe sol.
Dacă te-ai fi trezit din întîmplare între copaci,
unde trunchiurile brazilor împing lumina spre lizieră,

ai fi luat zăpadă moale să strîngi
de-un bulgăre pe care să-l arunci în sus şi poate
maxim două păsări mici să sperii, să zboare. Dar cum

nu te aflai în pădure, ci la căldură unde
umbra scaunului se întindea şi te obişnuiai cu ea
ce mai puteai face decît s-o aştepţi să urce pe perete.

Sinaia. Piesa 1: Fîş

Au facut fente din corp să ocolească
obstacole imaginare, privirea pierdută.
Schiurile au fîşîit, pantalonii au foşnit
prin lapoviţa păcătoasă.
Dincolo de versant vedeam senin -
soare, bănuiam, ridicînd capul.

Plante la geam al căror nume
numai ionuţ chiva sau manualul de botanică
îl mai putea reţine pentru oameni.
Unii cu schiuri, unii cu placa pe serpentine,
alţii cu berea la căldurică.
S-a dus şi telegondola, hai noroc!

Dincolo de plante, pîrtia.
Pantalonii au foşnit, schiurile au fîşîit.
Unii cu lapoviţa pe ochelarii de schi,
unii cu clăparii pe podeaua cabanei,
alţii cu berea în mirosul vinului fiert
şi privirea rătăcită în plante, calorifer sub pervaz.