Am ridicat capul pentru că trebuia să văd
cum se demarcă.
Mingea era pe stîngul în poziţie ideală.
Apoi nişte cadre venite din altă parte
s-au lipit de minune.
Au fost semnalizări galbene de avertizare prin plasă
cînd maşina de gunoi s-a urnit într-o parte
şi a lăsat tramvaiul să treacă.
Fără ochelari, o reclamă luminoasă
s-a redus la două buline care se dilatau:
una roşie se urcase peste una albastră.
Au claxonat la semafor, au trecut primii doi,
dar la al treilea se făcuse iar roşu.
În spatele crampoanelor au sărit bobiţe de cauciuc
pe care le-am auzit cînd au căzut în gazonul sintetic.
E drept că toate s-au developat mai tîrziu, în pauză,
cînd ieşisem de la masă şi mergeam spre băncuţe.
Poate nici nu au fost redate fidel, pînă la urmă
există selecţia subiectivă
sau ce rămîne din reperele culese din mediul
înconjurător, transformate după bunul plac
al memoriei.
Totuşi atunci, pe moment, eram atent
la alte secvenţe care s-au derulat foarte repede:
întîi a fost intenţia de a face bicicleta,
să-l derutez. Îmi plăcea să mizez că se va duce
spre stînga, iar eu să preiau în partea descoperită
şi să sutez. O prindeam cu şiretul.
Dar în stînga plecaseră doi, se demarcau
şi trăgeau oameni după ei,
iar el se poziţionase mai bine,
greu pentru mine.
În criză de timp m-am făcut că pasez
ca să îmi fac un culoar cît să dau cu exteriorul.
Trebuia să fie de efect, printre picioare, dar a ieşit
chinuit, că s-a lovit de gambă şi a sărit aiurea, departe.
Între timp, din spate, a venit o mare contră
care m-a destabilizat serios.
La refugiu s-au îmbulzit furios şi am auzit
în cădere sunetul enervant al claxoanelor
tocmai cînd începeau să se aşeze
toate în mintea mea frumos, elegant.
frumos, elegant.
RăspundețiȘtergeremai trec.