luni, 31 ianuarie 2011

Poezia tînără, aşa cum se vede de la mine

*) La începutul lui 2010, probabil din dorinţa de a-mi clarifica ce e cu poezia, am făcut nişte comentarii pe poezie.ro la un text, comentarii pe care le pun aici cu copy/paste. Nu le-am mai recitit acum, dar o s-o fac, ce vreau să spun e că e posibil să fi batut cîmpii de cele mai multe ori, dar la momentul ăla asta a ieşit şi eu am avut impresia atunci că am dreptate :)
Ţin minte că am pornit entuziasmat şi am sfîrşit obosit de propriul proiect de sintetizare a direcţiilor şi afinităţilor în poezia tînără.




partea a)
 Dmitri Miticov
[05.Jan.10 18:26]
Cum ziceam, e o analiza extrem de subiectiva care nedreptateste brandurile. O sa pornesc de la asta:
http://romanianbodies.blogspot.com/2007/04/romanian-bodies-essay-on-new-romanian.html
pentru ca am nevoie de categorisirea pe afinitati in ce am de aratat. Pentru ca poetii din aceeasi categorie lucreaza cam pe aceleasi straturi. Exceptiile sunt fericite.
In orice caz, nu-mi propun sa analizez nume, ci texte.
(iar daca vrei bibliografie uite aici:
http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=13120 sau
 http://bibliotecadepoezie.wordpress.com/catalog-2003-2007/  )

Analiza o sa fie dubla> 1. pe categorisirea de care ziceam, ca afinitati ale modului de lucru (si aici automat vorbesc de nume cu textele atasate) si 2. pe straturi, cu exemple de texte in care s-a lucrat pe stratul respectiv.
a) Exuberanta in poezie
-Mihai Vakulovski
-George Vasilievici
-Vasile Leac
-Catalin Lazurca
-Mugur Grosu
b) Jocul mastilor
-Serban Axinte
-Dumitru Badita
-Livia Rosca
-Robert Mandroiu
-Andrei Ruse
c) Manierismul neo-expresionist
Dan Coman
Andra Rotaru
Teodor Duna
Claudiu Komartin
Cosmin Perta
Tudor Cretu
Florin Partene
d) Realism (excesiv) nou poetic
Marius Ianus
Dan Sociu
Dumitru Crudu
Bogdan Perdivara
Eugen Suman
e) Poetica transtextuala
Adrian Urmanov
Andrei Peniuc
Razvan Tupa
f) Cautarea profundului
Stefan Manasia
Linda Maria Baros
Adela Greceanu
Ioana Nicolaie
Constantin Virgil Banescu
g) Vocea traumatizata
Miruna Vlada
Ruxandra Novac
Olga Stefan
T.S. Khasis
Domnica Drumea
Diana Geacar
Oana Catalina Ninu

N-am cum sa cuprind totul, dar macar sa fac o schita. E asa de mult de scris incat o sa fiu excesiv de general in cele mai multe locuri si o sa se supere toata lumea pe mine pt asta.
S-ar putea sa nu dau cele mai bune exemple de texte, dar vor fi exemple potrivite.


a) exuberanta poeziei e o formula politicoasa a lui Razvan pentru lipsa de cenzura si inclinatia spre logoree. In aceste conditii uitam de stratul tehnic care nu-si mai gaseste rostul aici, uitam de vocabular si topica. Autorii lucreaza mult pe oralitate, pe ludic, pe comic/dramatic situational – adica pe scenariu, ca sa numim asa acest strat.
„asta s-a intamplat
si cu bunicul
si el a rezistat
are 74 de ani
patru costume
sase cravate
si cinci nepoti!
„nu prosti”
[...]
Buna dimineata, mama,
acesta sint eu
si nu-ti promit nimic” (
M. Vakulovski)
Bai clarvazatorule, nu te-ai
saturat sa imi arunci combustibil in inima
cu lopata aia a ta sterilizata in amintirile
sangelui?
[…]Dar de ce toate astea clarvazotorule?
De ce toate astea cand ti-am spus
s-o lasi mai moale. Am obosit.
Asa ca,
bai clarvazatorule ia vezi-ti tu
de viata ta personala, macar
pentru o vreme.
(G. Vasilievici, )
„.mi-am pus ochelarii, casca şi-am accelerat.
rulam printre musculiţe spre castelul bran.
vederi poştale lăsam în urmă şi oameni cu plase,
înaintam pe drumuri cu indicatoare ţîţoase.
pe borne erau lipite abţibilduri cu ţestoasele ninja
care-mi distrăgeau, de la condus, atenţia.
pajiştea era întinsă şi verde, ca-n tanzania,
pe-o pătură o contabilă dementă dansa rockmania.”
(V. Leac)

oră de gardă cît eşti tu de frumoasă
sora noastră soră minunată
ajută-ne

în fiecare noapte
cineva ne fură puful din perini
iar noi ne trezim şi nu mai putem adormi
umblăm şchiopi pe holuri pînă dimineaţa
pe tine căutîndu-te

tu eşti frumoasa noastră
şi eşti curată ca o focă
vino în paturile noastre
şi încălzeşte-ne pînă dimineaţa
cu pielea ta albă
(C. Lazurca)
“-Serafime, Serafime
si tuturor acestor neamuri de soferi
sau aviatori:
repertoriul de pui limitat
extaziat de atâtia metri cubi
de fagaduieli
(dar Serafim iubeste discretia
si nu permite semne de circulatie suplimentare”
(M. Grosu)
Aici se pot adauga si M. Parlogea sau S. Dinco si sigur mai sunt si altii de care uit acum.
Am zis de straturi – sa mai spun ca imi plac destul de putine texte din acesti autori si majoritatea la Vakulovski. (desi nu intra pe nisa experimentalismului cum fac grosu si dinco si nici pe psih liricoid ca vasilievici sau comic pretins intelectual ca leac si lazurca)
Apare o mica preocupare pentru limbaj doar in situatiile de joc de cuvinte, inversiuni fortate, sau exploatare completa pana la secarea sensurilor vreunui cuvant/expresii, etc. (din pacate nu gasesc acum exemple).

-------------------------------------------------------------------------------------
[05.Jan.10 19:56]
b) jocul mastilor este o forma a lui rzv de a spune aici ii pun pe cei pe care nu prea am unde sa-i plasez (nu am citit ceva argumente ale acestor categorisiri – in general juste) – cel mai probabil din cauza influentelor multiple si asa de vizibile
Mi se pare, din impartirea facuta aici, cea mai ignorata directie.(cu exceptia, poate, a Liviei Rosca, premiata mai la toate concursurile la care a participat)
Daca vorbim de straturile pe care se dezvolta poezia aici - sunt exact cele ale influentelor fiecaruia. Toti vin de undeva de unde preiau preocuparile de scriere specifice. S. Axinte, din zona fracturismului cu pusee vag expresioniste de poetizare excesiva, D. Badita trece de multe ori in tabara exuberantilor din poezie prin retorica sa rafinata, L. Rosca din zona fracturismului kitsch de genul D. Geacar, R. Mandroiu din zona fracturismului cu tresariri de nisa pe socialismul globalist, A. Ruse din zona fracturista kitsch plus ceva ingrediente din mainstreamul banal American.
Cu texte nu mai vin, imi ia f mult timp, poate adaug daca e absolut necesar.
pff, sunt cam obosit, am scos tot milenarismul din biblioteca si ce e mai interesant abia urmeaza. Din pacate nu prea mai am energie

-------------------------------------------------------------------------------------
[05.Jan.10 21:07]
(inseamna ca nu se intra in literatura la braţ si nici nu exista o formula castigatoare - ci, cum ziceam, unii gasesc mai bine formula in care sa exceleze sau pur si simplu sunt mai inzestrati - scuze, era, banuiesc, o intrebare pseudo-retorica)
c) Aici l-as include si pe V. Moldovan desi e f diferit. Oricum, vlad are o voce asa de distincta si de stranie in contextul asta incat dupa clasificarea asta nu prea poate fi prins undeva – la fel ca urmatorii poeti buni care vor veni.
Dintre toti, T. Duna si Dan Coman mi se par varfurile. (desi putem gasi o gramada de reprosuri si lor). L-as trece pe K. la b) din cauza influentelor si inconstantei/inconsecventei.
Pentru mine, insa, asa numitul grup al neo-expresionistilor ardeleni are un lider din ... Ilfov :)
Cea mai buna care a lui t. Duna e prima, in vreme ce, in cea mai recenta a lui d. Coman sunt cele mai frumoase poeme.
Sa revin la straturi: aici avem cei mai buni autori pe stratul inventiei imagistice si a fortei figurii de still (desi toti tind sa se repete, sa se autopastiseze – si de aici tentatia manierismului)
gondont-gondont: de aproape un an corpul meu n-a
mai zăcut în cafea
ci crescînd cu peste trei centimetri s-a iuţit şi
a început să se foiască neîncetat în jurul acestei
fetiţe
.” (D. Coman)
noaptea încă lâncezea. eram trei şi eram în jurul unei
mese,
toţi cu degetele desfăcute, cu podul palmei întors
spre tavan, neclintiţi,
ca nişte statui oarbe
luminate de-o lună abia răsărită
.”(T. Duna)
aici expresivitatea e maxima, nu mai gasim la nimeni partea asta asa de dezvoltata.
Si desi nu fac o obsesie pt limbaj, (cum dadeam ex. Pe V. Moldovan sau M. Ianus), nici nu-l neglijeaza asa cum fac exuberantii poeziei.
Ca sa nu raman dator, uite ce inseamna maxim pe stratul limbajului (si topicii) la v. Moldovan:
De fapt n-as putea sa povestesc,
e de ajuns peticul asta de langa pinii si bradutii din parc
nici n-as face altcumva pentru ca
privirea mea zgarie ca un 0,5 pe terminate
[…]
n-as putea sa povestesc pentru ca trec pe glosolalie.
Si ganduri ca foite de listerina se topesc unul dupa altul.
In spatele ochilor e aerul unui beci cu pamant
Unde incoltesc in intuneric cartofii din sac.”(
V. Moldovan)
Pentru acest grup preocuparea e f accentuata pentru tehnica poetica. Se simte atentia la taietura versului, retinerea, controlul expresiei. Nici un vers nu e in plus, e exact cat trebuie. Se opreste mereu la timp si e spus cu cele mai potrivite cuvinte.
Poate doar grupul utilitarist sa fie mai obsedat de asta. Dar – unde acolo e obsesie, aici e o grija decenta a lucrului facut cu masura.
Deci: tehnica, topica, forta mai ales imagistica a fig de stil la duna si coman. O scadere in planul fig de stil la v. Moldovan, dar mult plus pe limbaj.
Din pacate i-am neglijat total pe ceilalti si n-o sa spun prea multe, pt ca aprox. E valabil si la ei (dar perta a fost acuzat de influente multiple, a. Rotaru mi se pare ca sufera de betia cuvintelor tari si se hazardeaza sa mizeze pe fortari riscante ale amestecarii cuvintelor – provoaca, sub aripa neo-expresionismului care-i devine alibi, ultimii doi trebuie sa recunosc ca am citit mai putin)
Ar mai fi de spus aici si de ritm, dar sa zicem ca intra la tehnica
Si trebuie adaugat si Marin Malaicu-Hondrari
l-as pune aici pe dmitri :)
(gata pt azi) - putem sa mai discutam pe asta deocamdata
-------------------------------------------------------------------------------------
[05.Jan.10 21:55]
Trebuie neaparat sa pun fragmentul asta din Perta>simt ca am ramas dator.
Avem aici tot ce spuneam ref. la duna si coman + partea de limbaj, nici v. moldovan (care mi se pare inegal) nu reuseste asa ceva foarte des:
Cântec pentru Adrian
1
Prietenul meu stă singur.
Singur şi fix în mijlocul pieţei Mărăşti.
Sunt 30 de paşi între mine şi el, prietenul meu bun şi
iubit.
Şi verdeaţa îmi acoperă ochii.
Verdeaţa tare, zemoasă.

Prietenul meu drag,
cu care am crescut şi am plâns.
Cu care jucam fotbal şi poker,
cu care beam noaptea ţuică pe-ascuns
şi-o pândeam pe Danuzia cum se-mbăiază
cocoţaţi pe lăzi în colejnă.

Prietenul meu binecuvântat
cu care mergeam după hribe
şi ne-mbătam şi ne tăvăleam uzi
alunecând pe pietre în gârlă,
pe mormântul moşului Chifor
proaspăt acoperit de narcise.

El, cu care râdeam la pac-pac
prin iarba înaltă cât gardul
e la doar 30 de paşi.
Stă singur şi fix în piaţa Mărăşti.
În dreapta are o sticlă de pepsi,
în stânga un pachet de pall mall.

Nici urmă de zâmbet sau de suspin.
Nici o tresărire în ochi,
doar o tristeţe inertă, ca un bagaj,
ca o bucată de carne.

Nimic nu-mi vine în minte,
nici urmă de vorbă sau de curaj.
Doar pe mantaua de ploaie mi se prelinge un strop
albicios
şi rămân spânzurat la numai 30 de paşi.
- C. Perta
--------------------------------------------------------------------------------
d)
[07.Jan.10 04:16]
d) “Realism (excesiv) nou” poetic
aici ar intra si sgb, acosmei, diamandi, ma rog + toata gasca de imitatori ai lui ianus
o sa pornesc de aici:
“gastele mari din oras
scurma si scurma intruna
cei care mulg nori de cas
nu iau in barca niciuna

Eu stau ca un prost
intr-o vana de fier
langa parcare, in musetel

Un zeu ma da in leagan
fara sa-i cer”
– M. Ianus
si inca una>
A trecut ceva timp de cand sufeream bot in bot
ca doua javre dispuse
lumea, intre timp, s-a stramtat
si a inceput sa crape in coate…
[…]
esti cumva departe infasurat
intr-un halou de fum si dragoste
Ionut, zambetul tau e numai amintire
si mersul tau de girafa grabita
e numai amintire”
– Ianus
Greseala cea mai mare a celor din zona epigonismului lui Ianus este ca l-au preluat la un nivel superficial si rudimentar (revolta, violenta limbajului, exuberanta necenzurata). Dar nu lucrurile astea il fac un poet f bun, ci inovatia in limbaj, forta expresiei, inventivitatea metaforei.
Vorbeam la nivel de limbaj despre v. Moldovan – gasim acolo poeme intregi in care obsesia pt limbaj e evidenta. La Ianus se manifesta altfel, din loc in loc apare cate un cuvant naucitor care condenseaza in el toata starea si care iti apare in corpul poeziei aproape 3D
Pe cat de bun e Ianus la partea de limbaj si forta a fig de stil pea tat de bun Sociu pe parte tehnica. (iar in privinta capacitatii tehnice de sintetizare varful e acosmei si crudu). Ianus e inconstant la partea tehnica, mai ales in ultima vreme cand exuberanta unor texte nu mai poate fi oprita de tehnica. Cat despre Sociu, tinerii care mergeau la rasca anii trecuti pot spune mai bine de ce e tehnic Sociu si cum se faceau exercitii pe text la „conserve bine inchise, borcane, bani pt inca o saptamana” – nu mai pun textul aici, dar e sigur pe net
Ce e evident la Sociu si uneori „cersetorie” cum zic eu, la Acosmei este sugerat si subinteles>
(aprind becul. Inchid ochii
Intr-o zi am tarat
salteaua in mijlocul camerei
si m-am dat peste cap

intr-o alta zi
m-am asezat la masa si
am rupt doua tigari

sint viu. Imi scuip in sin) – c. acosmei
Deci si aici super-tehnic, desi pe partea fig de stil sau limbaj n-o sa vedem preocupari deosebite (la acosmei metaforele lui Ianus ar parea artificiale pt ca totul este de un firesc absolut, iar efectele estetice vin f mult din subtilitati)
Pt B. Perdivara si E. Suman pot spune ca n-am mai recitit de la lansarile lor, dar o corecta incadrare a lor ar putea fi facuta doar la a 2-a carte. Pt mine sunt destul de neconvingatori acum, dupa ani – primul printr-un mizerabilism plat, fara substanta, al doilea prin artificialitate(chiar daca asumata uneori) si inconsecventa a formulei poetice(asta cumva scuzabil, pt ca vb de poeti tineri)
Diamandi trebuie amintit pt ca a reusit o sinteza fracturism/utilitarism dar si tehnica/limbaj/expresivitate demna de luat in seama.
Si revin si spun, e partea cea mai riscanta din directiile trasate azi pt ca e cea mai supusa kitsch-ului si interpretarii superficiale. Un risc suplimentar este pierderea oricarei urme de originalitate sau autenticitate(cum riscul la neo-expresionism era manierismul, autopastisarea)
--------------------------------------------------------------------------------
 completari
[07.Jan.10 18:25]
Nu mi se pare ca am exagerat cu partea tehnica, ddm. (sa vezi la utilitaristi - aka poetici transtextuale :) ) Eu n-as minimiza importanta tehnicii si daca vrei o sa-l pun pe rzv Tupa sa scrie o pagina despre asta, el e maniac :)
Leonard, chiar daca n-ar fi comentariile de aici(pentru care personal pierd timpul pt ca eu as fi avut nevoie de asta f mult pe la 20) textul poate fi recomandat fara ca asta sa fie abuz. Nu stiu de ce nu te-ai sesizat pana acum de altele, vezi ca gasesti la recomandate multe exemple.
Uite ultima de ex. de paul bogdan are un fragment asa:
"Cu genunchii la gură, cu picioarele strânse în braţe,
ne priveşte în tăcerea sa mută."

Daca ma intrebi pe mine, primul vers spune de 2 ori acelasi lucru, iar "tacerea muta" e o constructie oribila, think about it.
Dar sa trecem. Mihai, ai dreptate, am exagerat cu tehnica lui sociu, nu-i la fel de buna cat expresivitatea la ianus :)
dar uite, nu vei mai gasi la d) (poate doar acosmei si crudu dar am zis deja ca si ei sunt tehnici) poezii masurate ca asta:
stii cum e m-am trezit
intr-o noapte cu gand sa
beau niste apa desi toate

ferestrele si usile erau inchise
buza paharului mirosea
suspect a gura de om batran
. - d. sociu
am gasit in fratele paduche asezari in pagina ale unor poeme, taieturi ale versului sau impartire in strofe cum n-am vazut la altii.
nu-nteleg
de ce nu i-a trantit-o
steve mcqueen
blondei aleia
care i-a luat palma
de pe pahar
hei
tanti
e singura mea bere
pana joi
si futu-i
n-am
chef sa
se rasufle
. - sociu (cati ar fi ales asa?)

--------------------------------------------------------------------------------
[08.Jan.10 01:38]
sa nu uit: vreau sa-l adaug aici la d) pe stelian muller. Dmitri datoreaza multe lui muller, pe langa acosmei, si (poate) lui diamandi
da, e buna def ta pt tehnica, doar ca as mai adauga. As include aici (si poate omit unele lucruri): capacitate de sintetizare/condensare, taietura versului, ritmul(e greu sa arat asta aici, e pur intuitiv dar f vizibil la neoexpresionisti, ei au un ritm interior f asemanator intre ei, bazat mai ales pe nr de silabe ale cuvintelor alese si totalitatea silabelor din vers), as pune aici si topica, supusa uneori elementului anterior, si as mai pune vocabularul, dar nu in sensul discutat de noi pana acum, ci in sensul dat de arghezi parca, atunci cand spunea ca un cuv. trebuie sa apara o sg data intr-un poem - daca adaug ceva despre familii lexicale suna ca la scoala, dar e valabil si pot da ex. de "asa nu", insa asta face parte din abesedar si nu cred ca e cazul sa nu stie asta vreunul din cei enumerati.
daca mai ma gandesc la ceva ce-as putea adauga aici, iti zic.
observa ca ignor putin sensurile termenilor consacrati cu care lucreaza critica de obicei. eu imi construiesc propriile instrumente de receptare pe baza structurii mele interioare si asta-i tot.
asta-i motivul pt care astea-s doar niste comentarii(zisese cineva de text de sine statator, m-am gandit cand m-am apucat si am zis mai bine asa). nici verdicte, nici lectie de poezie cum zicea cineva, doar o interpretare. Nu trebuie adoptata de la sine, discutam si noi.
cat despre observatia lui ddm cu pre sau post poezie cand vb de tehnica, e cu da si nu. Daca ne referim DOAR la sintetizare, da, vine post-poezie de cele mai multe ori (habar n-am cum e la sociu) - scrii textul, apoi incepi sa tai, sa inlocuiesti, etc. Unii chiar reusesc sa ascunda toate operatiile astea, asa cum face sociu. Unii si le asuma, ca trans-textualistii. Dar interventia asta asupra textului, la majoritatea, e absolut necesara. Poate doar Ianus sa isi permita sa nu. Pentru ca la el altceva da forta. Isi permite luxul pt ca e un poet inspirat, ii iese de cele mai multe ori din prima (are si o structura psihica devianta, poate de asta, nu stiu)
Dar post nu inseamna sa minimizam sinteza si lucrul pe text din perspectiva condensarii. Daca nu e asta si nu te cheama Ianus sa-ti permiti, ajungem la exuberanta in poezie, adica a) - si recitim acolo ce si cum.
Daca ne referim la ritm, el nu mai e post. Vine din scrierea initiala si daca ai acest simt, chiar cand faci taieturi si inlocuiri, pastrezi ritmul, citesti in gand, sacadat - asa imi inchipui ca fac vei de care spuneam.
De asta spuneam da si nu. Si nu conteaza ca e post, poate fi -post si la nivel de limbaj sau fig de stil, deci nu asa punem problema.
revin cu e)
--------------------------------------------------------------------------------
[08.Jan.10 01:46]
e) poetici trans-textuale
Nu mai gasim o atentie asa de mare la tehnica decat cel mult la neo-expresionisti unde taietura versului si alegera cuvintelor cu numar potrivit de silabe dicteaza ritmul.
Dar ce e acolo ritm, aici e inginerie. Textele sunt niste mecanisme exacte, robotei asamblati cu grija.
Doar ca roboteii, la urmanov, se misca in cerc si e frumos sa-i privesti un timp, apoi te plictisesc.
te-ai plictisit nu-i aşa deja ţi s-a luat / ai obosit de toată povestea mai rămâi o vreme mai / rămâii 5 minute / eu n-o să-ţi recit un poem / pe bune ăsta nu e un poem dar trebuie să sune a poem / mai stai numai trei versuri: / 1. şi mie mi-e frică o frică mare pentru noi toţi / 2. eu te ştiu te ştiu ştiu ce faci ştiu că te ascunzi eu / îţi sunt rudă / un tip aparte de rudă / 3. îmi eşti drag atât de drag şi aş avea răbdare cu tine / aş sta lângă tine te-aş aştepta” (improvzaţie) – a. urmanov
Dar cine gandeste diferit de mine poate gasi niste explicatii mai bune aici:
http://www.contrafort.md/2007/157-158/1349.html
unde alex stie mai bine
Peniuc devine cateodata cel mai expresiv dintre toti, desi nu lasa mai jos preocuparea tehnica si pastreaza inclinatia, valabila si pt urmanov, pt un lexic nesofisticat.
"O sa-mi schimb numele si
o sa ma tund foarte scurt si
de ce lucrurile stau pe loc
ati crezut ca ma joc
dar o sa va strang intr-o scara de bloc
si-o sa va dau foc
o sa ma tund foarte scurt
si o sa alerg
foarte repede
ca naiba o sa alerg
pan-o sa ma pierd si
o sa-mi schimb numele si
urmele mele vor straluci
." - A. Peniuc
Am incercat sa formulez cumva, dar cum fac ajung tot la cuvintele lui Marius Chivu:
Andrei Peniuc scrie simplu, direct, din doar câteva versuri, fără volute retorice, fără prea mulţi tropi, de fapt, nişte notaţii continue a unor gesturi, gânduri, stări decupate astfel din cotidian. Singurătatea, tristeţea, frica, lipsa şi nevoia de comunicare cu ceilalţi sunt stările acestei poezii scrise în cheie minimalistă, cu un lexic redus şi fără pretenţia de a explora, necum a epuiza, starea respectivă. De aceea poemele se succed scurt, aproape identice, într-o înşiruire secvenţială nesfârşită, fără titluri.”
R. Tupa este, pt mine, cel mai surprinzator dintre cei trei. La nivel de topica si lexic totul este sofisticat, elaborat. Este un erudit. Si de ce e surprinzator: are niste texte f puternice. Dificultatea receptarii lui sta mai mult in invelisurile reci, metalice, care nu te lasa sa patrunzi f adanc in text. Aici e ceva comun cu v. Moldovan: rolul lexicului de la moldovan (cand citesti nu treci de lexic, ramai pe suprafata asta fascinanta) e indeplinit de tehnica&topica (aici tind sa includ topica in tehnic)
Aveam in minte un text anume, dar nu il gasesc acum din tupa.
Iar toata pledoaria pt tehnica de aici duce la ideea ca:
Emotiile trans-textualistilor traiesc in poem si nu in viata personala a autorilor.(asta nu suna cumva opus fracturismului?)

--------------------------------------------------------------------------------

 inca ceva
[08.Jan.10 02:05]
Aa, si daca facem o discutie despre retorica, ne-am dus cu timpul. Ma tot gandeam de ce imi place Tzupa de cele mai multe ori: majoritatea celor enumerati si care urmeaza lucreaza cu o retorica imprumutata sau adaptata. Putini sunt originali aici, iar tzupa e unul
din pacate urmeaza f) unde recunosc, i-am citit cel mai putin dintre toti. E paradoxal, pt ca e cu totul si cu totul altceva. Cred ca revin dupa weekend cu f), dar mai vb aici
sa nu uit sa adaug la final cartile din 2008-2009, de unii nu am amintit aici, si sa ma refer, bineinteles, la poezia din RM


--------------------------------------------------------------------------------
f)
[11.Jan.10 20:45]
Cred ca aici e cel mai potrivit loc sa discutam despre retorica. Pentru ca, spre deosebire de toti ceilalti milenaristi (poate cu exceptia neo-expresionistilor si daca nu-l includem neaparat si pe manasia) acestia din f) au o retorica vetusta, iar asta nu e un repros cat o curiozitate. Pentru ca e perfect asumata. Aproape ca se ignora orice moda care sta la baza noii literaturi. Si nu e vorba de ignoranta, ci de detasare de orice principiu rotit prin aer de tinerii poeti. Nici macar nu stiu cat de mult e o alegere sau o lipsa de optiuni.
Totusi nu e o zona lipsita de risc, chiar dimpotriva, pentru ca sunt create toate conditiile. Nu putem vb de limbaj aici, pentru ca inovatia nu e punctul forte, nici despre tehnica. E o poezie a-tehnica. Se pune accent pe o expresie romantioasa si de multe ori usor desueta, dar in acelasi timp e si poezia care inventeaza uneori cele mai surprinzatoare formulari.
O sa aleg din fiecare cate o poezie, nu stiu cat de reprezentativa. Cea a Lindei Mariei Baros a ajuns chiar intr-un manual de liceu (!)(?)
"Casa care te-a crescut ti-a vorbit poate,
noaptea, despre caii de mină:
Caii de mină se nasc si trăiesc în adâncuri;
Între peretii galeriei, acolo e casa,
acolo e masa lor.
Acolo se hrănesc cu hălci mari de întuneric,
de huilă.
Se hrănesc pe dibuite, la lumina lămpasului.
si, ca niste ocnasi, trag orbeste la vagonete.
Tot cară si cară – răstimp de o viată de cal.
Cară lumina la suprafată.
Dar tocmai în lumină, la suprafată nu pot ei să trăiască,
nici măcar la pensie, când sunt scoti din mină.
Fiindcă ies în lume legati la ochi.
cu bezna lipită de frunte.
si asa trăiesc încă putin, nespus de blânzi,
înfiorati de adieri si arome,
în sopronul părăginit din curtea minei.
Legati la ochi,
până coboară din nou în adâncuri.
Casa lor este, pentru totdeauna, întunericul
."
(Linda Maria Baros, Casa din lame de ras).
Adela Greceanu e motivul pentru care am rasuflat usurat cand am citit,  imi era tare frica de firul epic in poezie (desi afara se tot face asa).
Putem citi fie paragrafe transparent-desuete:
Cate iubiri sunt in noi cand iubim! Si cum trebuie sa le facem una...” sau „sangele tau mangaie carnea mea” sau „punctul din fruntea mea priveste punctul din fruntea lui”, dar si formule originale si tari:
Dar iata ca, strangandu-mi, ca din intamplare, degetele piciorului stang cu degetele mainii stangi , obtin insasi linistea
Poezia Adelei Greceanu este una a aforismelor.
Ioana Nicolaie e o autoare prolifica si profesionista (am pus aici autori cu o carte si unii chiar nedebutati, dar Ioana Nicolaie are vreo 7, cu tot cu cele de proza). Spun profesionist in sensul consecventei publicarii.
Avem un link aici, pe poezie:
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/80056/Firimituri ,
numai sa nu cititi comentariul 
Raportul lui Bobita(Constantin Virgil Banescu) cu lumea literara contemporana poate fi sintetizata astfel: poezia urmatoare a fost refuzata spre publicare de revista douamiista egophobia:
Cu un rîu
 
aştept şi aştept
să vină ea şi să mă ia în braţe
 
soarele răsuflă pe alee
mai luminos ca niciodată
mai departe


părul îmi iese tot
din găurile mici ale pielii
şi intră tot
în găurile mici ale pământului

sunt din nou lângă bocanci
cu un rîu dintr-o ureche într-alta
şi aştept şi aştept
să vină ea şi să mă ia în braţe

Pentru mine e dintre cele mai frumoase poezii ale decadei.
C.V. Banescu a fost apreciat mai mult in strainatate, unde era poate vazut printre varfurile generatiei tinere de la noi (poate ei se pricep mai bine)


Manasia nu prea intra aici, dar in fine. Pe de o parte un nostalgic, cu multe poezii la imperfect, pe de alta parte creator de pasteluri urbane si nu prea, Manasia e un exotic. Iar nostalgia si exotismul nu puteau sa nu ofere un castig in limbaj, asa cum si in originalitatea expresiei. Manasia e un poet cu o expresie proaspata, uneori ludic, uneori grav, dar tot timpul surprinzator.
Toată lumea doarme deja:
e duminică spre luni.
Cei mai mulţi s-au destrăbălat
pînă la autosuficienţă.
Acum fac nani
Ca jamaicanii,
Ca eritreenii căzuţi din cer între
două religii (sau poate trei).
Acum greierii şi pisicile-n rut s-au culcat
iar bătrînii beţivi discută despre Cratylos,
despre rugăciunea inimii,
sperînd că dimineaţa cu solzii de mreană
nu-i chiar aşa de departe.
Acum,
în cîteva minute, au să înceapă,
cu ochi adipoşi ca ai dobermanilor,
să vorbească răguşit despre moarte
. „ (Manasia)

--------------------------------------------------------------------------------
g) point & more
[13.Jan.10 23:18]
Pai g point e cam inconsistent, ma uit la lista de autori si unii n-au nimic in comun, nici macar vocea traumatizata.
Khasis mi-a placut f mult, dar din pacate vine dupa sociu si poate de-asta. Mi se pare ca se pierde vocea lui, incet-incet. Habar n-am de ce.
De D. Geacar am zis ca e fracturismul kitsch de suprafata, de fapt mai degraba too much comercial decat kitsch.
Oana Catalina Ninu si Miruna Vlada au fost puse mai mereu impreuna, din pacate, desi la vremea cand au publicat au facut-o in forta, cartile lor nu-s de cursa lunga, se pierd in timp pentru ca au fost niste carti ale momentului, carti necesare, dar nu poezie care sa ramana.
Domnica Drumea e varianta soft a lui Ianus, partea sensibila si sentimentala construita pe voce slaba, mai degraba cum il vedem pe ianus in ultimul volum cu poemele alea simple, emotionante. E o poezie pe care o apreciez pentru ca este egala cu ea insasi, nu se pretinde mai mult si nici n-are complexe.
Ruxandra Novac a scos o carte foarte apreciata. Ea poate sa creeze niste imagini foarte puternice: „de aici nu se poate pleca/ noi sintem ultimii asta e lumea noastra/ si asa a fost mereu/ de la calorifer la fereastra, incet ca intr-un film/[...]/ in nebunia noptii de vara fluturii ies/ si fac praf tot ce intilnesc in cale/ cu ochii rosii de fum si de bucurie“. La imagism ruxandra puncteaza big time. La ea revolta lui ianus se rafineaza, se intelectualizeaza daca vrei.
Sunt cam expeditiv pentru ca deja dureaza prea mult chestia asta.
Cred ca mult mai bine era sa nu vb de autori, ci de texte, dar na ca am picat in capcana clasica. Ziceam limbaj si dadeam vreo 10 ex. de texte, ziceam imagini si faceam la fel, etc. Ar fi fost si mai creative wr.
Poate vorbim si de perioada 2007-2009, desi eu vad lucrurile cam asa: pana in 2005 a fost anul afirmarilor in forta (incepand chiar de prin 97-98). Din 2006, cu mici exceptii(in care includ si debuturile "tarzii"), valul 2, puternic influentat de debuturile bine primite in prima jumatate a decadei, au cazut in capcana cumva normala a imitatiilor.
Vina e si a celor dintai care au trasat directii critice la fel de impermeabile la voci noi ca si ale celorlalte promotii literare .
Asa ca totul a trebuit sa sune ca ei.
Nu multi au avut curajul sa treaca peste critici sa s-o tina pe-a lor.
Dar in scurt timp, daca nu deja, lucrurile nu mai stau/vor sta la fel.
Eu cel putin sunt optimist ca majoritatea celor care n-au debutat o sa aiba curajul sa-si asume o voce proprie, pentru ca in 2010 se simte mai mult curaj decat in 2007, 2008, 2009.
--------------------------------------------------------------------------------
basa
[19.Jan.10 20:25]
Despre poezia basarabeana ar putea vb altii inaintea mea. de ex. asta:
http://www.tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=614
Cred ca e cea mai tanara (si proaspata) zona a poeziei in limba romana. Daca in ro unii s-au clasicizat si blazat, aici toti sunt in plina afirmare. Ma refer la humanzone in special. Aerul de provenienta ruseasca da o emfaza speciala care face ca orice vers cat de simplu sa se umple de profunzime si semnificatii.
Altfel, exista niste frati mai mari importanti: crudu, fruntasu, bastovoi, fratii vakulovski(asta ar fi un prim val, acolo)
Deocamdata daca ne referim la cartile celor tineri spunem despre hose pablo si andrei gamart. Dar e prea devreme sa vb despre ei ca si despre altii.
Si nu-l putem uita pe ruslan carta, care si-a ascuns textele si nu prea mai publica pe net.
Prospetimea si un aer intr-o oarecare masura exotic a facut ca poetii din ro sa imprumute unele elemente, discursuri, voci. Au gasit aici un spatiu al reimprospatarii scrisului propriu. Ceea ce este decent pana la un punct.
Cred ca ce se face la ch. e un lucru foarte bun, mai ales daca se incearca si iesirea de sub unele influente apasatoare din ro.(e interesanta influenta asta reciproca)
--------------------------------------------------------------------------------

6 comentarii:

  1. oau.
    foarte misto ce-ai facut.
    cred ca o sa-ti fur citatele. :)
    alegi si unul din mandroiu? pe el l-ai tratat cel mai nedrept din poveste.
    in rest la punctul g se vede ca nu te impaci deloc cu vocea traumatizata. Dar e dreptul tau.
    e foarte proaspat ce zici. Eu credeam ca listele n-au niciun rost. uite ca le-ai gasit unul.

    RăspundețiȘtergere
  2. :) mersi, razvan, uite dmitri miticov e definitiv nu mai e nici un mandroiu desi tu poti sa-mi spui oricum. nu stiu daca sunt nedrept acolo, nu e treaba mea, cine vrea altfel sa dea click pe poza aia cu pelicula din dreapta.
    cred ca la g) si nu numai obosisem, insa cel mai probabil voi relua mai explicit ca sa facem dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  3. dacă aş corecta ceva acum din ce e mai sus ar fi asta:
    "Pentru mine, insa, asa numitul grup al neo-expresionistilor ardeleni are un lider din ... Ilfov :)"
    În momentul ăsta cel mai aproape de subiectivitatea mea e Dan Coman.

    RăspundețiȘtergere