Orizontul critic

Orizontul evenimentului 1.3.4.: harta elementelor extreme.

Orizontul definitiv al cîmpului critic.

Orizontul critic.

Tot ce se întîmplă cu tine a fost subestimat. Nu-i genul de eroare

pentru care să poți învinui pe cineva și nu e ca și cum această

perspectivă ți-ar fi făcut vreo defavoare, dimpotrivă – discret

mai mult decît permite limita orizontului concret și nedistras

de legi exterioare și străine, oricît de binevoitoare, ai rămas

pe drumul tău retras, bazat pe-o proprie condiție intuitivă

care-a creat ecosisteme logice unite pe stratul superficial

prin rime și-n planurile mai profunde printr-un subspațiu

gravitațional de unde vii și mici, pe care mintea ta nici

nu l-a estimat și nici nu l-a putut pătrunde-n întregime.

Dar partea mai suprinzătoare acum vine, cînd însuși

timpul intervine, de nicăieri, neașteptat, și pentru a

stîrni o reconfigurare a hărții elementelor extreme.

Ce-i un eveniment extrem? În ce moment și-n ce împrejurare

o întîmplare ia amploare și devine definitorie pentru un spirit

analitic, rațional ajuns în orizontul critic? Și ce schimbare în

planul temporal, în care tu să crezi, ar fi în stare să facă totul

reversibil și-ar reconsidera încrederea-n cronologie, să-ți fie

imposibil să mai anticipezi intervale de timp în succesiune?

În teorie, o acțiune oarecare indusă de curbura de memorie

sau creativitate determină o transformare de ordin catalitic

în traiectorie, deci pune în valoare o mulțime de puncte de

inflexiune, însă în singularitate acest model e insuficient,

în special pentru că orizontul critic vine cu o dimensiune

uimitoare: orice moment deține un potențial de-a deveni

extrem în funcție de rolul lui în toate acțiunile ulterioare.

E un model contrar față de cel tradițional – precar și cam datat,

în care fiecare eveniment era văzut ca rezultat al întîmplărilor

premergătoare. Prin urmare, ajuns deja în orizontul critic, tot

ce se poate întîmpla cu tine are incontestabila capacitate de

a se-ntoarce în trecut și a-l modifica, nu doar prin clasica

rememorare, ci și în moduri resimțite fizic, prin retrăire

sau recontextualizare. Ai spune că ai transformat niște

momente din trecut în zone pline de neprevăzut, la fel

cu episoadele care urmează, idee care situează ciudat

și chiar paradoxal tot ce s-a întîmplat cu tine în zona

unui viitor alternativ și virtual care forțează limitele

universului tău cunoscut. Tot ce se întîmplă cu tine

va fi pus în valoare și reinterpretat de fapte viitoare.

Orizontul rațional

Orizontul evenimentului 1.3.3.: harta elementelor concrete.

Orizontul concret al cîmpului rațional.

Orizontul rațional.

Un cercetător e cineva care ia o poziție din care anumite lucruri

devin vizibile. La început te vei gîndi că mintea ta desenează

traiectoriile posibile ale vieților tale imaginare, le inventează,

dar nu asta face, doar știe unde să stea pentru a le vedea cum

se construiesc de fapt singure, prin urmare ești un cercetător

al poziționării, dacă asta poate să-nsemne ceva, iar lucrarea

de față, o cercetare despre modalitățile și locurile în care te

poți situa, în spațiu sau timp, pentru o mai bună observare.

Nu-i un studiu științific, datele-s contestabile și relevante

doar în sens metaforic, ci unul simbolic – aproape literar.

Fleacuri cu intonație. Acest antract necesar te plasează

acolo unde un ocean de admirație conturează un drum

liniar între megastructură și orașele marilor lacuri.

După ce și această reverență de la distanță a fost, iată, executată,

se cuvine să revenim, cu viraje egale, mai line și de preferat

mai puține, la analiza cazurilor raționale. Tot ce se întîmplă

cu tine se numește în general existență concretă și se repetă.

E bine să o percepem ca pe o undă medie, care le cuprinde

pe toate celelalte și care abundă de rutină și conventional,

ca și cum restul ar ocupa etaje extreme, anihilate pe rînd

de propria poziție din distribuția de probabilitate. Te va

surprinde, poate, sau te va lăsa interzis acest rezultat de

compromis, dar astea sunt minunile statisticii, operații

algebrice simple cu planuri ipotetice care dau în final

cea mai bună dintre versiunile tale posibile. Cel mai

stabil set de traiectorii vizibile din orizontul concret.

Ești o stație de materie, adică masă și energie, într-o vibrație

continuă de cîmp potențial. Atunci cînd vibrația ajunge la

o valoare fixă de energie, se spune că s-a intrat în cîmpul

concret al evenimentului numit și eveniment sigur. Stai

în fața calculatorului de la birou, izolat printr-o carență

de afecțiune de celelalte ființe sau în ședințe, modelînd

dune de indolență. În esență, însă, adevărul e că nu ești

aici. Ești permanent în mișcare, într-o structură infinită

de ipostaze distincte din timp și din spațiu, vie în minte

sau în ficțiune, numită megastructură, amestecînd, cum

altfel, aduceri aminte și teritorii imaginare. Nu mai știu

cine ar fi zis, în acest punct, dorințe. Tot ce se întîmplă

cu tine este o valoare fixă de energie care te conține.

Orizontul intuitiv

Orizontul evenimentului 1.3.2.: harta elementelor ipotetice.

Orizontul aparent al cîmpului intuitiv.

Orizontul intuitiv.

Tot ce se întîmplă cu tine a fost numit prin convenție realitate

și s-a bazat pe o veche prejudecată ridicată la rang de știință

conform căreia un eveniment începe să existe atunci cînd e

observat. Această condiție, reformulată, a căpătat un sens

mai cuprinzător: tot ce se întîmplă cu tine a fost precedat

de intuiție, definită ca saltul unei particule de conștiință

într-un cîmp finit de posibilități, așa-zise orbite permise

prezise de traiectorii descrise concomitent și paradoxal

în viitor și-n orice spațiu alternativ potențial, structură

numită distribuție de probabilitate sau orizont aparent.

Studiile teoretice au apreciat că acest salt anticipativ

nu contravine modelului clasic de observare, ci vine

în completare cu o înțelegere profundă a întregului

concept de undă a corpului afectiv pentru o teorie generalizată

în care intuiția, în lumina celor mai recente concluzii, devine

un proces permanent de monitorizare a cîmpurilor ipotetice

prin intermediul căruia orice trecere de la un reper la altul

este interpretată drept suma istoriilor existente imaginare.

Dimensiunea precară a percepției determină o prelucrare

eronată a colecției de informații și îți furnizează motive

să crezi că existența ta e singulară, dar valorile intuitive

arată că ea este legată prin distribuția de probabilitate

de existențele tale prezumtive, nepătrunse de factorul

concret, dar traversate des de memorie și creativitate

și corelate la un nivel gravitațional fin numit în mod

uzual inseparabilitate prin variabile ascunse și spin.

Inseparabilitatea are o implicație uimitoare și rar conștientizată:

orice mișcare din cadrul existeței convenționale, acceptate ca

fiind cea concretă, produce efecte în toate celelalte existențe

preconizate cauzate de faptul că sunt legate printr-o vibrație

comună în care fiecare exprimă o valoare fixă sau variabilă

al cărei unic instrument de măsurare și cunoaștere-i intuiția

care vine totuși cu o vibrație proprie și modifică ansamblul

stabil prin schimb de informație ca-n efectul de observator.

Ești o undă de materie într-un nor de posibilități disjuncte,

dar sincronizate, care, dacă intră în contact, se anihilează

și dispar. Ești suma tuturor traiectoriilor tale potențiale,

sintetice, spațiu liniar, curbură, mișcare de rotație. Tot

ce se întîmplă cu tine e vibrație a cîmpurilor ipotetice.

Orizontul introvertit

Orizontul evenimentului 1.3.1.: harta elementelor recurente.

Orizontul speculativ al cîmpului introvertit.

Orizontul introvertit.

Am spus călătorie, dar poate-i revenirea nescontată la o copilărie

a percepției, cînd întîmplările erau în stadiile lor inițiale, în zone

de subducție a planurilor temporale, iar o mișcare neintenționată

putea avea impact asupra oricăror evenimente ulterioare și cînd

inocența era o aplicație rară care făcea lumea înconjurătoare să

pară o entitate separată și o sursă a colecției tale improvizate

de obiecte interioare, așa cum se va vedea în paginile finale,

cînd ideea va fi reluată în capitolul Figura 3 Descendența.

Pe de altă parte, așa cum am văzut în paginile precedente

și mai ales în Abstract, ai ajuns la capătul călătoriei și-al

universului, la această megastructură familiară, montată

pe o gaură neagră, care îți activează părțile componente

ale singularității și ale introspecției care-i tot un limbaj. 

Există un decalaj între generarea informațiilor emoționale spre

exterior și selecția lor. Înainte de a decide că poți genera ceva,

imaginația ta va deschide un drum pe care inima o ia înainte

și nu te poți ține de ea, dar vei găsi locuri necunoscute unde

a fost deja, locuri pe care ți se pare că le cunoști de undeva

și care, înainte de a povesti despre ele, îți vor vorbi despre

inima ta. Selecția nu se face întîmplător, ci după frecvența

spațiului tău interior. Am spus colecționare, dar poate că

e o recuperare a formelor de exprimare în care ai crezut.

Cînd ai lansat o informație ea imediat e parte din trecut.

Va reveni la tine încărcată cu experiența existenței sale

exterioare, dar între timp ești un necunoscut din lumi

străine, iar ea reprezentare a versiunii tale-anterioare.

Generezi informație nu în exterior, ci către varianta ta din viitor.

Cînd cel mai fericit anotimp s-a pierdut, s-a rătăcit, unde-l cauți,

este spațiu sau timp? Cînd toate lucrurile par străine e de la ele

sau de la tine? Realitatea exterioară e versiunea ta anterioară

supusă unei evoluții naturale prin distanțare și obiectivare.

Am spus selecție și ea pare inadecvată, percepi informația

ca venind din afară, dar e lansată tot de tine, de la început.

Ca și cum ți-ai fi trimis un mesaj. Dar există acest decalaj

ca un neajuns, care de fapt îți reconfigurează prin drone

eficiente aria de introspecție și părțile componente ale

singularității și ajungi să te-ntrebi dacă megastructura

însăși este exterioară sau o întîmplare veche de-a ta

care revine. Tot ce se întîmplă cu tine îți aparține.

◄ Descendența►: albia, esența

În fizica cuantică s-a descoperit că manifestările materiei depind exclusiv

de observarea directă. Se spune că nu există o realitate perfectă la modul

obiectiv și că fiecare observator își impune propria versiune de univers

intuitiv. Dar noi suntem ființe defecte emoționale, generăm ficțiune.

Realitatea noastră se descompune în fîșii imaginate, schițe ale unor peisaje

întortocheate care ard natural, intermitent și alternativ, pe etaje finite din

orizontul speculativ a ceea ce numim conștiință unde cel mai inventiv cu

putință mediu de transfer afectiv le pune într-un tot coerent, funcțional.

Suntem ființe stricate dezordonate în transferul bazelor de date, generăm realitate.

Calitatea de observatori nu presupune un comportament pasiv în spații guvernate

de cîmpul gravitațional, ci o scanare prin care întreaga colectie de probabilități

determină selecții motivate subiectiv de rezonanța dintre spațiu și singularitate.

Suntem ființe complicate care colecționează cu nonșalanță informații din lumea

înconjurătoare doar pentru a-și reconstrui propria realitate umplînd spații goale

cu piese improvizate într-o involuntară, dar continuă subminare prin ignoranță

și dezinformare a propriilor structuri interioare revendicate ferm de subspațiu.

E același gest pedant prin care am relatat manifestările rudimentare ale efectului

ulterior mișcării în prima parte a Figurii3 numită “Descendența: în amonte,

absența” la o viteză încetinită de modul de abordare metaforic și personal

și ar fi redundant, dacă nu de-a dreptul indecent să fie reluat printr-o paranteză

într-un moment de slăbiciune, prin urmare decența își face simțită prezența.

E și o falsă modestie în felul în care e exploatată literar o pseudoblepsie.

Uite istoria ta: așa de aproape de o viață diferită aflată într-un univers de neatins,

deși îl simți tot timpul lîngă tine, urmîndu-te. Un univers al spectrului potențial.

În cîte vieți posibile s-a întîmplat să fii și fericit? Din ce motiv? Ce presiune

mai poți pune pe aparatul perceptiv? Și cine-ți poate spune dac-ai călătorit spre o

megastructură-n viitor sau înapoi în timp la o periferie a universului interior?

Ce ai aflat, știai: introvertit, meditativ, independent, intuitiv, rezervat, inovator, 
critic, anticipativ, imaginativ, teoretic, rațional, reflexiv, intransigent, organizat.

► Descendența: în amonte, absența

Doar în vecinătatea absenței tale mă mai pot exprima la persoana

întîi, de parcă ar exista categorii gramaticale printre observatorii

transferurilor de date care pot recupera afectiv teritorii în care

n-ai mai putut să rămîi, dar de unde nici n-ai plecat definitiv.

Doar în vecinătatea absenței tale mă mai pot exprima la persoana

întîi. Sună ca un act de bunăvoință sau ca libertatea de exprimare,

dar nu-i decît o eroare acceptată cu accente de voce afectată,

o scăpare, o eroare de judecată cauzată de biasul cognitiv.

Doar în vecinătatea absenței tale mă mai pot exprima la persoana

întîi și doar în acestă vecinătate glasul decade aproape fără motiv,

nefiresc, în indiferență tristă și în irelevanță și nu-l mai ascult.

Ca și cum n-aș fi fost sau parc-am murit de mult.

Doar în vecinătatea absenței tale mă mai pot exprima la persoana

întîi și doar în acestă vecinătate încremenesc deseori ca un copil

la marginea unei păduri întunecate din care răzbate urletul

unui animal despre care am auzit că nu mai există.

Ar trebui să știi că aceste devieri de comportament sunt atent

montate într-un construct stabil numit singularitate

unde au un rol bine definit pentru prezent,

dar la fel de firesc și pentru un sistem de diferențiere profundă

a amintirilor false sau implantate în funcție de lungimea de

undă. N-am fost de față cînd te-au urcat în ambulanță

și totuși îmi amintesc. Dorința de control și elementele emoționale

reconstruiesc o realitate proprie cu piese improvizate din nevoia

de continuitate. O iluzie optică cu tot cu efectele sale care apar:

cînd îmi iau privirea de la un obiect aflat în mișcare, următorul

lucru la care mă uit se mișcă-n sens contrar. E și asta o cale

de a-ți spune că orice călătorie spre megastructura aflată dincolo

de sistemul nostru solar începe doar în vecinătatea absenței tale.