Pagini

marți, 28 aprilie 2020

Orizontul critic


Orizontul evenimentului 1.3.4.: harta elementelor extreme.
Orizontul definitiv al cîmpului critic.
Orizontul critic.

Tot ce se întîmplă cu tine a fost subestimat. Nu-i genul de eroare
pentru care să poți învinui pe cineva și nu e ca și cum această
perspectivă ți-ar fi făcut vreo defavoare, dimpotrivă – discret
mai mult decît permite limita orizontului concret și nedistras
de legi exterioare și străine, oricît de binevoitoare, ai rămas
pe drumul tău retras, bazat pe-o proprie condiție intuitivă
care-a creat ecosisteme logice unite pe stratul superficial
prin rime și-n planurile mai profunde printr-un subspațiu
gravitațional de unde vii și mici, pe care mintea ta nici
nu l-a estimat și nici nu l-a putut pătrunde-n întregime.
Dar partea mai suprinzătoare acum vine, cînd însuși
timpul intervine, de nicăieri, neașteptat, și pentru a
stîrni o reconfigurare a hărții elementelor extreme.

Ce-i un eveniment extrem? În ce moment și-n ce împrejurare
o întîmplare ia amploare și devine definitorie pentru un spirit
analitic, rațional ajuns în orizontul critic? Și ce schimbare în
planul temporal, în care tu să crezi, ar fi în stare să facă totul
reversibil și-ar reconsidera încrederea-n cronologie, să-ți fie
imposibil să mai anticipezi intervale de timp în succesiune?
În teorie, o acțiune oarecare indusă de curbura de memorie
sau creativitate determină o transformare de ordin catalitic
în traiectorie, deci pune în valoare o mulțime de puncte de
inflexiune, însă în singularitate acest model e insuficient,
în special pentru că orizontul critic vine cu o dimensiune
uimitoare: orice moment deține un potențial de-a deveni
extrem în funcție de rolul lui în toate acțiunile ulterioare.

E un model contrar față de cel tradițional – precar și cam datat,
în care fiecare eveniment era văzut ca rezultat al întîmplărilor
premergătoare. Prin urmare, ajuns deja în orizontul critic, tot
ce se poate întîmpla cu tine are incontestabila capacitate de
a se-ntoarce în trecut și a-l modifica, nu doar prin clasica
rememorare, ci și în moduri resimțite fizic, prin retrăire
sau recontextualizare. Ai spune că ai transformat niște
momente din trecut în zone pline de neprevăzut, la fel
cu episoadele care urmează, idee care situează ciudat
și chiar paradoxal tot ce s-a întîmplat cu tine în zona
unui viitor alternativ și virtual care forțează limitele
universului tău cunoscut. Tot ce se întîmplă cu tine
va fi pus în valoare și reinterpretat de fapte viitoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu