Statistica: o epopee

Statistica. Această parte superbă a matematicii.

Un instrument meticulos de stăpînit adevărul

unei lumi imposibile.

În cîte alte feluri crezi că poți defini

spectacolul inutilității.

Dacă îți dorești ceva cu adevărat, se poate întîmpla.

E tot un fel de statistică.

Dar eu de trei ori i-am dorit răul și n-a pățit nimic.

Nouă din zece persoane ar putea pune degetul

într-un loc extrem de precis și să spună

asta-i emoția.

Dar eu de cîte ori am pus degetul în locul precis

să găsesc numai voci afectate.

Dar eu de cîte ori am zis genul cinic.

Ce şanse erau:

limitele limbajului ca niște curenți subacvatici

au împins spre zonele aride nisipoase coloane torsionate

de apă diafane cît să crezi că ar putea fi acolo și aer

să dezgroape ondulările distinse ale pisicii de mare,

să le ridice în straturile mai luminoase

unde se face fotosinteza.

Uite statistica mea.

Nu e ca și cum am putea face din asta vreo epopee.

Nouă din zece și-au ascultat inimile și a început

concursul de metafore.

O bilă de cauciuc o pasăre care bate din aripi o tobă.

Să fie la tine. La mine un organ musculos cavitar tetracameral

care pompează ritmic în artere

sîngele pe care-l primește prin vene.

Nu neapărat spectaculos sau abstract,

dar ceva să poată găzdui un infarct.

Nouă din zece și-au ascultat inimile și au fost cuprinși

de lene. Dar am mai învățat anatomie.

Ne-am înduioșat și noi citind prospectul medicamentelor.

Am trecut prin transformarea progresivă

a sensibilității.

Și tot despre devenire.

Statistic, peste un sfert din copiii crescuți într-o familie

monoparentală dezvoltă afecțiuni ale inimii.

Tot statistic, ăsta nu e răul cel mai mare care se poate întîmpla.

O femeie din trei prefera poziția sexuală

în care ea stă deasupra.

Dar ce facem cu colega ta de la birou, că ea nu preferă.

Ai putea spune ăsta e adulter.

Ai putea să crezi că-i despre Kama Sutra.

Dar nu-i decît o poveste cu ea la doi ani

părăsita de mamă și lăsată în grija tatălui

să împrumute gesturi și trăsături masculine,

dar să accepte dominarea.

O poveste în care ea, după ce și-a ascultat inima

a zis uite frica, dar nu era frica,

era statistica.

Acum ai fi vrut să fie despre adulter.

Acum ai fi vrut Kama Sutra.

Dar nu-i decît adevărul unei lumi

imposibile. E pragmatismul corpului care a învățat

să stea nemișcat.

Nu e ca și cum ar fi un spațiu extrem de bine fixat.

Nu poți spune că-i epic, nu poți să faci epopee.

Mari drame nu

E multă suferință în lume,
dar și în filmele coreene.

Ce nevoie să ai de marile drame
cînd și un bec aprins pe stîlp
peste fierul forjat
rupe miocardul.

Cîte nume de boli ți-ar fi necesare
ca să fabrici lirism.
Lirism e să îi spui te voi iubi pînă cînd o să mor.
Dar cum ar fi să mori chiar acum.
Uite cît lirism.

Și tot despre cupluri. El spune obișnuința e ideal
proiectat în R la a doua, spațiu
2D domestic și tihnă.
Eu zic ăsta-i tetris.

Cît să trăiești și cu tetris.

Şi înainte de tetris ce mai e. A da, copilăria
Street Fighter: eşti Ryu în săritură decisivă
şi realizezi că da există pericole reale, scheme
neaşteptate formidabile şi foarte foarte
multă suferinţă.

Electro-poezie

Vineri, 20  septembrie, de la 21.00, în clubul Londonphone (str Zalomit nr.2, Bucureşti)
o să fie electric
Performance prezentat și moderat de Răzvan Țupa, acompaniat la clape de Mugur Grosu.
Invitați: Dan Mihuț, Andrei Dosa & subsemnatul

Așa cum spune și Răzvan voi citi poezii noi a căror lectură a fost deja exersată în cîteva rînduri și cred că va fi totul în regulă, așa că invitația e deschisă.

link eveniment: https://www.facebook.com/events/242157232599214/

Teaser:
Ce e memoria vine cineva şi te întreabă mai ţii minte şi tu zici da.

Found poetry 3. Kenneth Goldsmith

În continuarea postării precedente am luat direct de pe facebook, că n-am răbdare să reformulez acum:

"Anca Bucur moving language from one place to another, proclaming that context is the new content. goldsmith îi mai zice și patchwriting, numai că el ia bucăți din mai multe texte. are mai spre sfărșitul lui uncreative writing și niște exemple.
21 hours ago · Like

Dmitri Miticov Super, nu ştiam. E bine aşa
12 hours ago via mobile · Like

Dmitri Miticov Am vazut ca-i mai zice si 'repurposing'. Si merge cu ideea mai departe intr-o zona extrema in care eu nu m-as duce: 'the world is full of texts, more or less interesting; I do not wish to add any more'. Deci nu generare de text, ci generare de sensuri pt texte existente. Un fel de reutilizare
12 hours ago via mobile · Like

Anca Bucur da, asa e. reutilizare, reciclare, recontextualizare, însușire de alte texte fără citare, intentional plagiarism cum îl numește el. mă gândeam că nu te-ai duce până acolo  când vorbește despre intentional plagiarism și patchwriting pornește de la eseul asta, a lui lethem http://harpers.org/archive/2007/02/the-ecstasy-of-influence/

The Ecstasy of Influence | Harper's Magazine
harpers.org
All mankind is of one author, and is one volume; when one man dies, one chapter ...See More
11 hours ago · Like · Remove Preview

Anca Bucur daca ai rabdare sa ajungi la sfarsit, o sa vezi ca tot textul e de fapt un colaj coerent. dă toate sursele
11 hours ago · Like

Dmitri Miticov Nu-i vorba ca nu m-as duce la intentional plagiarism care oricum nu mai e plagiarism din moment ce l-ai anuntat ca sursa, dar nu m-as duce acolo unde nu mai e nevoie deloc de generare de text. Cred ca e vorba de un fel de orgoliu sa faci si ceva al tau
Citesc diseara cred ca gasesc pdf si cartea aia cu uncreative writing"


N-am găsit pdf, dar tare mult aș vrea să le citesc pe astea două:
Against Expression: An Anthology of Conceptual Writing (2011)
Uncreative Writing: Managing Language in a Digital Age (2011)

Dacă mă-ntrebați pe mine, e o manieră mult mai expresivă de a face poezie decît unele forme cunoscute (prin recontextualizarea textului - abilitatea mutîndu-se de la invenție de text sau unități de text la creare de context). Deși putem asocia această metodă unui fel ingineresc de a privi poezia, o prefer ingineriei de a produce figuri de stil în acel mod excesiv care distruge orice speranță de expresivitate.

Unde eu vedeam umor și ironie născute din contradicții din interiorul recontextualizării observ abia acum că același gen de contradicții pot genera tensiuni în sens invers (cu accente grave) și mă folosesc de două texte ale lui  Kenneth Goldsmith, poet american de numele căruia se leagă cele două cărți de mai sus (prima - o antologie, a doua - o colecție de eseuri menite să teoretizeze toată această recontextualizare a textului la care am făcut referire)


Two Poems from “The Day”
BY KENNETH GOLDSMITH


Metropolitan Forecast

          D8 L THE NEW YORK TIMES TUESDAY, SEPTEMBER 11, 2001
          Metropolitan Forecast
          today Less humid, sunshine
          High 79. Noticeably less humid air will filter into the metropolitan region on. Brisk winds from the northwest. High pressure building east from the Great Lakes will promote mainly sunny skies. Daytime readings will peak in the lower 80’s.
          tonight Clear, lighter winds
          Low 62. Skies will be clear overnight as high pressure crests near the Middle Atlantic Coast. Humidity will remain low, and temperatures will fall to around 60 degrees in many spots.
          tomorrow Mainly sunny
          High 76. Sunshine and just a few clouds will fill the sky. Breezes will turn and blow from the south ahead of a cold front approaching from Canada.


Islam

          e2 the new york times, tuesday, september 11, 2001
          ARTS ABROAD
          Continued From First Arts Page
          On Islam, Mr. Houellebecq went still further, deriding his estranged mother for converting to Islam and proclaiming that, while all monotheistic religions were “cretinous,” “the most stupid religion is Islam.” And he added: “When you read the Koran, you give up. At least the Bible is
          Sexual tourism
          and inflammatory
          remarks about
          Palestinians.
          very beautiful because Jews have an extraordinary literary talent.” And later, noting that “Islam is a dangerous religion,” he said it was condemned to disappear, not only because God does not exist but also because it was being undermined by capitalism.

NOTES: Kenneth Goldsmith is perhaps best known for his work Day, in which he transcribed every word of a mundane day’s issue of the New York Times into a nine-hundred-page book. For his work “The Day,” he did the same exact task to the New York Times of September 11, 2001. Hence, even the innocuous news reports and weather are loaded with fact, fear, and emotion, making us aware that language is never simply an innocent carrier of meaning but is wildly variable depending upon context and framing.

Source: Poetry (July/August 2009).

Sursa: http://www.poetryfoundation.org/poetrymagazine/poem/237062
și mulțumesc, Anca

Found poetry 2

Am vorbit cîndva despre found poetry:
http://dmitrimiticov.blogspot.ro/2011/11/found-poetry.html
sau așa numita poezie de-a gata (dacă ar fi să fim și puțin cîrcotași în legătură cu această formă de poezie)

E drept că, personal, dîndu-i o atenție deosebită în ultimul timp, am devenit manierist în sensul acestei manifestări poetice, lucru care, deși e menit să îngrijoreze orice scriitor cu puțin simț autocritic, pe mine nu mă deranjează deloc.
Dar ca să trec la subiect: cum devine poezie un text luat de-a gata din cărțile de știință sau de pe site-uri ca discovery .ro sau .com? Înseamnă oare acest lucru că oricine poate lua de-a gata un text și îl poate dispune în versuri? Poate oricine să fie poet spre disperarea oamenilor de litere?
Răspunsul meu, în total acord cu stimularea îngrijorărilor isterice ale celor care cred că locurile în literatură sunt limitate este evident da.
Ce era odată inspirația și inventivitatea figurilor de stil devine inspirația alegerii și a construirii unui context poetic în care să se încadreze perfect found poetry.
Și revenim la întrebarea: cum devine poezie un text luat de-a gata? Răspunsul meu, așa cum am impresia că am mai spus, este că el devine poezie prin însăși modificarea finalității lui. Este de ajuns să livrăm un text ca poezie pentru ca el să capete această finalitate: de a-și modifica brusc funcția, din moment ce lucrează cu emițători și receptori diferiți de emițătorii și receptorii pentru care a fost construit. Apoi, prin simpla modificare anunțată anterior, el încetează să reprezinte un simplu mesaj-instrucțiune și se încarcă de conotații și sensuri subtile (de fapt majoritatea devin extrem de ironice, motiv pentru care fac deliciul și sunt potrivite pentru a fi citite în public, captînd atenția). Mai pe scurt, orice text devine poezie dacă-și propune asta.
E drept că e păcat să înlocuim o poezie inspirată cu un citat tăiat în versuri, motiv pentru care veți fi observat că și eu în majoritatea cazurilor creez un context potrivit unor citate care să le pună în lumina potrivită. Ceea ce vă dorim și dumneavoastră.
Urmează un text luat de aici: http://www.berghoffworldwide.ro/pdf/Instructiuni-Swift.pdf (va rog intrați pe link dacă doriți, dar numai după ce ați citit fragmetul de mai jos!) unde n-am mai costruit nici un context, iar intervenția pe text a fost minimă, doar pentru demonstrație.
Mai sunt unele lucruri de stabilit, adică de unde vine expresivitatea și inventivitatea, iar aici mă grăbesc să spun, ca trailer pentru vreo postare viitoare, cu mîna pe inimă că vin din subminarea mesajului de către însăși deturnarea finalității.
Ca alternative la textul de mai jos recomand instrucțiuni de utilizare a drujbei electrice http://www.scule-stern.com/instructiuni-de-utilizare-drujba-electrica/ sau sfaturi diverse pentru mulinete crap http://magazinulpescarului.ro/articole-pescuit-la-crap/mulinete-crap.html


Oala sub presiune

Vă mulţumim că aţi ales
oala sub presiune BergHOFF.
Pentru siguranţă şi durabilitate,
toate oalele sub presiune BergHOFF au fost
testate viguros
pe parcursul tuturor etapelor de producţie.
Oalele sub presiune BergHOFF sunt produse
la cele mai înalte standarte,
folosindu-se cele mai bune materiale existente.
Designul şi producţia gamei TWIST
al oalelor sub presiune
se bazează pe standardul
European EN 12778.

O folosire şi întreţinere corespunzătoare
a oalei sub presiune
vă garantează un gătit mai plăcut pentru mai mulţi ani.
Citiţi cu atenţie aceste instrucţiuni! Acestea
va vor ajuta la pregătirea mâncării şi la întreţinerea
corespunzătoare a oalei, dar veţi găsi şi
câteva sfaturi cum să gătiţi mai sănătos.

Componentele oalei sub presiune:
1. Mâner
2. Placă decorativă
3. Indicator presiune
4. Placă frontală
5. Clamă
6. Geam siguranță
7. Supapă limitare presiune
8. Supapă deschidere sigură
9. Garnitură
10. Corp
11. Mîner inferior

Atenție!
În caz că nu sunt urmărite cu strictețe
aceste instrucțiuni
Utilizatorul este responsabil
pentru orice accident care ar putea rezulta.

Modul sarcastic

1.

Limbajul. Îl ai şi îl foloseşti

cu stîngăcie, ca pe o unealtă primitivă,

deteriorată şi imprecisă

al cărei scop s-a pierdut definitiv.

El spune trebuie să mergem la cumpărături,

ea spune trebuie să facem curăţenie,

dar ei vor să spună

ce mai putem face de aici, de aici

nu mai putem face nimic.

Cineva te întreabă ce faci, îi răspunzi - bine.

Dar bine ultima dată a fost cînd.

E exact aşa cum te-au învăţat: deşi pare simplu, 

întelesul comunicării este mult mai complex 

şi plin de substrat.

Limbajul. Vor veni cîndva nişte oameni

să-l şteargă de praf

cu nişte pensule mici.

Cum se numeşte asta, se numeşte grijă, se numeşte 

afecţiune, ba nu, se numeşte arheologie.

Se ia limbajul, se face din el

un cărucior ponosit

şi se împinge cu piciorul pe scări.

Asta ce e. Este dispreţ sau este cinism,

deloc, este pur şi simplu un gest.

2.

Gesturile. De unde vin ele

şi încotro se duc. Care-i logica lor.

Te aşezi pe banchetă cuminte,

în compartiment, îţi pui palmele pe genunchi.

Dar înainte de asta ce-a fost. A fost o fetiţă

care te-a întrebat ce faci gîscanule.

O fetiţă de cinci ani care ţi-a zis uite, am cîştigat

concursul de strigat porci.

Dar înainte de asta ce-a fost.

Ai luat-o pe scurtătură, nişte copii s-au ferit

din calea maşinii şi te-au împuşcat cu pistoalele lor

cu apă. Ai ridicat mîinile de pe volan, te-ai predat.

Te-ai lăsat într-o parte, rănit, cu capul sub torpedou.

Au rămas în urmă, înmărmuriţi. Unde-i logica.

Logica. Vor veni şi după ea 

cîţiva oameni

cu nişte pensule mici.

Îi vom urmări curioşi, cu admiraţie.

3. 

Admiraţia. O treabă foarte delicată

s-o manevrezi.

Pe cine să admirăm,

să-i admirăm pe aceşti oameni

care au adoptat un copil

pentru că nu puteau avea unul.

Să admirăm necondiţionat satisfacerea

acestei nevoi.

Ajunşi în acest punct vă rog să admiraţi

cu aceeaşi înverşunare şi

pofta mea de mîncare.

Pe cine să mai admirăm, să-i admirăm

pe toţi aceşti oameni care şi-au recăpătat credinţa

în divinitate după ce toate celelalte opţiuni

au fost epuizate.

Credinţa. O soluţie de luat în seamă

dacă eşti foarte bolnav

sau pe moarte.

Evoluţia. Iată la ce s-a ajuns, e în firea lucrurilor.

Ce trebuia să fie aranjarea bretonului cu mîna

se face o aplicaţie nouă pe telefon.

Ce trebuia să fie psalm încărcat de emoţie 

se face un cazan de sarcasm.

Unde trebuia să fie o figură de stil

apare o definiţie.

4.

Definiţiile. Aşa o pacoste 

să ţii cont de ele,

cînd se tot modifică.

Ce e frica. Mergi şi mergi şi mergi,

ajungi în pădure, te aşezi pe iarbă, între copaci

şi aştepţi să se întunece, s-a întunecat. Uite frica.

Ce e frica. Ai oprit radioul şi cobori din maşină.

Ce e memoria. Vine cineva şi te întreabă

mai ţii minte şi tu zici da. 

Ce e memoria.

Cu o săptămînă în urmă ţi-ai văzut tatăl, aţi vorbit,

azi te întorci acasă, nu-l mai găseşti nicăieri

şi nici n-o să-l mai. Unde-l cauţi.

Ce e arheologia. Au vrut să facă o staţie de metrou,

au săpat pînă cînd cineva a zis stop, 

excavatorul s-a oprit, au venit nişte oameni să cureţe 

praful cu nişte pensule mici.

Ce e arheologia, şi-au făcut arme, au pus proviziile

în oale de lut, trec patru mii de ani şi vin alţii

cu un excavator să facă o staţie de metrou.

Ce e adevărul. Staţi unul lîngă altul

fără să vă spuneţi nimic, apoi pe neaşteptate ea spune

ce cald e afară şi tu spui adevărat.

Ce e dragostea, el zice te iubesc, ea zice şi eu.

Ce este o definiţie, e părerea ta despre un lucru

la un moment dat.

Definiţiile. Cu momentele lor

de utilitate incontestabilă.

Mă întrebi cum mă simt, mă întrebi

ce mai putem face de-aici.

Acum ce-o să spun. Pentru mine

cred că a trecut vremea răspunsurilor

palpabile. Ocrotesc un smoc de iarbă

la marginea terenului viran făcut din toate definiţiile

impecabile.

F-I-V

Spune cu mine: e din ce în ce mai rău. Şi acum
spune singur: e din ce în ce mai rău.

Cînd te-ai simţit bine ultima dată: în depăşire,
cînd soarele din retrovizoare a trecut pe sub soarele
din retrovizoarele lor.

Cînd te-ai simţit rău ultima dată, de exemplu acum.

De unde optimism și dezinvoltură,
cînd oricît ai munci la cubul Rubik, există cel puțin
un copil de zece ani care-l va rezolva mai repede ca tine.
Respectul de sine și siguranța, de unde să faci
rost de ele, cînd în orice joc cel puțin o duzină de oameni
au trecut la nivelul următor.
Ce e umilința, e momentul cînd ți se explică îngăduitor
că totul nu-i decît o serie de algoritmi.

Gîndurile pozitive îţi vor schimba viaţa,
aşa ţi-au spus. Cum să ai succes: zece paşi siguri, au simţit
nevoia să adauge.
Gîndeşte-te la ceva frumos, de exemplu un cîmp cu maci.

Știu un loc în care există o gingășie irezistibilă
a felului în care poate ajunge la tine
mirosul de acetonă.

Ce scrie pe fişa medicală, scrie fără indicație chirurgicală.
Asta cum e. E bine, dar a sunat ca și cum ar fi rău.
Ce a zis el, a zis nu există remediu demonstrat a fi
eficient. Ce am zis eu, gîndurile pozitive
îţi vor schimba viaţa nu.

Cum să ai succes: gîndeşte-te la un cîmp cu maci. Şi acum
spune singur: e din ce în ce mai rău. Acum spune-o din nou
ca și cum ar fi ceva bun. Și dă-ne un semn
cînd ești pregătit să faci zece
paşi siguri.

Manises

O stradă îngustă unde-ți aștepți
rîndul la bicicletă,
dar te strigă de sus că vine ploaia
și ai pierdut ocazia și data următoare
nimeni n-o să mai știe în afară de tine
cine trebuia să urmeze,

un monitor în spatele căruia
fundalul ascunde mocheta gri
și niște scaune roșii
sub conturul nesigur al unor
pete care se dilată, se întrepătrund,

un maldăr de anvelope uzate dincolo de calea ferată
pe care-l vezi între vagoanele staționate
doar dacă te miști spre dreapta, unde iarba
se face tot mai scurtă și rară pînă
dispare de tot să lase loc pămîntului
bătătorit al terenului de fotbal

și spune tu ce au mai pus în privirea
asta ațintită asupra panoului din aeroport
care derulează plăcuțe cu destinațiile
următoarelor zboruri,

spune tot ce-au pus acolo și vor mai pune
astfel încît să nu te poți concentra
la un lucru atît de simplu
ca un zbor spre Bilbao,

la un lucru atît de simplu
ca o plăcuţă care se răsuceşte să dezvăluie
o destinaţie nouă, să mobilizeze alţi şi alţi oameni.

Pragmatic

Am vrut să-i spun ce cred despre toate
astea, dar vine un blocaj, mintea se întunecă şi rătăcirea
spune totul cu vocea ta şi se trezeşte repetînd
în neştire: o pungă de pipote congelate.

Ce au vrut de la noi, au vrut liric, epic și dramatic, au vrut
să stăm drepți și să recităm la serbare.
Spune: o pungă. Asta a fost liric.
Spune: o pungă de pipote. Asta a fost deja epic.
Spune: o pungă de pipote congelate. Asta-i dramatic.
Spune: cinic. Asta cum a fost.

Există şi lucruri mai dezgustătoare.
Sunt gînduri care se infiltrează pe sub gîndurile
ştiute. 1X pe Marseille şi peste 2,5 goluri la Manchester
fac cotă doi patruzeci.

Sunt la birou, cu receptorul la ureche, bună ziua,
cu ce vă putem ajuta. La telefon e mama. Îi spun
că poate a mai scăzut la unele case,
dar tot a rămas doi şi ceva.

Sunt prietenul tău cel mai bun, ai
nişte bani pînă mîine? Asta cum a fost.
Pînă şi vocile pe care le auzi seamănă cu replici
din filme văzute cîndva.

Vulnerabilitate, degeaba
ridici provocator privirea la mine
cînd îmi parcurgi abdomenul
cu limba.

Am fost acasă, m-am oprit în parcare,
au venit imagini dintr-o cameră fără bec în care,
copil fiind, tratam varicela. Aş putea reface traseul,
explicaţii şi reconstituiri ca-n filmele porno.

În schimb, rămîn cu ochii în gol,
mă dezlipesc puţin de sufletul meu să văd
din exterior, ce bine e așa,
cel mai bine, aș mai sta. Dar în tot acest timp

ei zic către noi liric și suntem lirici,
zic epic și suntem epici, zic dramatic și noi
repetă cu mine:
cinic, etic şi pragmatic.

Vernix

Ei stăteau la o masă pe o terasă
din Barcelona, fiecare cu un pahar de vin roşu în faţă.
Aerul dintre ei ar fi putut vorbi ore întregi, fără pauze,
dacă ar fi avut glas.

Ea a ridicat paharul
şi vinul atins de buzele rujate atent
a fost tulburat de îndoială, disperare şi neputinţă.
El a dus paharul la gură şi vinul a mustit
de narcisism, oboseală şi neputinţă.

Cînd şi-au întins mîinile unul spre altul, deasupra mesei,
printre pahare, monedele din pantalonii lui au zornăit
şi el a zîmbit, strîngîndu-i mîna cu drag,
gîndindu-se cît face nota, cît se cuvine
să lase bacşiş
şi cum va trebui să ocolească masa, la plecare,
cînd ea se va ridica, să-i tragă scaunul, s-o ajute.

Ea a zîmbit înapoi cu faţa scăldată în marele sentiment
în timp ce prin cap i se amestecau
mai multe imagini:
o pereche de săndăluţe verzi, din piele,
o parapantă portocalie deasupra mării,
un copil vînăt, abia născut,
plin de fire de sînge şi vernix,
care nu mai respiră.

Dribling

(o poezie mai veche, pe care o s-o tot modific sau rescriu pînă iese ce trebuie)

Am ridicat capul pentru că trebuia să văd
cum se demarcă.
Mingea era pe stîngul în pozitie ideală.
Între timp alte cadre veneau să stimuleze
vederea periferică.

Au fost semnalizări galbene de avertizare prin plasă
cînd mașina de gunoi s-a urnit într-o parte
și a lăsat tramvaiul să treacă.

Fără ochelari, o reclama luminoasă
s-a redus la două buline care se dilatau.

În spatele crampoanelor au sărit bobițe de cauciuc
pe care le-am auzit cînd au căzut în gazonul sintetic.
Nervul optic a rămas neatins, dar pe baza unor experiențe
anterioare, a mai pus de la el.

Cu mingea pe stîngul, intenția era să fac bicicleta,
să-l derutez. Îmi plăcea să mizez că-l trimit
în partea opusă și pot să șutez.
O prindeam cu șiretul.

Dar din spate a venit marea contră
să mă destabilizeze
și atunci gravitația
a făcut restul.

În cădere sinapsele au reconstituit istoria
recentă:
unghia s-a julit de bordură
prin șlapi.
cheile au oscilat și au zornăit
în buzunar.
becul cu senzor a făcut
pe nebunul.
Uite istoria ta: ai vrut
o geografie interioară construită emoțional
de memoria tuturor locurilor
văzute.

TNCP 2013 Dmitri

Lectură la TNCP 2013

Sîmbătă, 18 mai 2013, în cadrul TNCP, voi citi niște poezii în compania unor poeți meseriași.
Programul complet este aici, iar partea în care apar și eu sună în felul următor:

Cafeneaua La Muzeu, Str. G-ral Christian Tell nr. 27
Ora 19.00 – Lecturi publice de poezie:
Invitaţi: Vasile Leac, Ştefan Manasia, Vlad Moldovan, Tudor Creţu, Dumitru Bădiţa,
Dmitri Miticov, Dan Sociu, Andrei Bodiu, Cristina Ispas, Elena Vlădăreanu
Prezintă: Cosmin Perţa

Dmitri și Bogdan la Cluj

Joi, 18 aprilie, voi fi la Cluj pentru o dublă lansare de carte. Alături de Dmitri: uite viața vom lansa și cartea lui Bogdan Coșa de curînd publicată de Editura Cartea Românească: O formă de adăpost primară - care e uite viața a lui Bogdan.
Invitați: Alex Ciorogar, Vlad Moldovan.

(grave)

nu e pace

și nicio convenție a înserării
nu e de găsit

nu e pace

aici 
sub nivel

cînd ceaţa izbeşte trotuarul
în noi se transferă
neliniştea rozătoarelor
                                       (Bogdan Coșa)

Estetic și etic. Cinic e minunat

1. Estetic

E estetic să rămîi fără prieteni
urmîndu-ţi principiile.
Aproape ca un tablou
cu flori în vază şi pere căzute neglijent pe muşama
de frumos.

E estetic să-ți plîngi părinții cînd mor.
Exersează din timp pozițiile adecvate momentului
și expresia feței
pentru orice eventualitate.

Și felul cum stăm la masă și mîncăm în liniște și ne privim
ca o familie descompletată e estetic.
Fii bună și dă-mi sarea aia.


2. Etic

Este etic să înclinăm puțin capul într-o parte
și să executăm gravitatea în fața dezastrelor majore –
mai ales în fața celor din America.
Mai etic ar fi ca în momentele cumplite la care facem referire
toate păsările să se oprească din cîntat.

Nu e etic e să faci prea mult caz de dramele tale.
Să-ți plîngi de milă e porno.

E etic să crești o pisică, un cîine
și să te gîndești ce calități ți-ar plăcea să aibă copilul tău
dacă ar fi să-ți dorești unul.

Cert este că toate referatele școlare
se pun de acord asupra unui lucru:
existenţa noastră morală
ne distinge faţă de animale.
Test de autoevaluare: ce fel de persoană ar trebui să fiu?


3. Cinic

Să scrii despre estetic și etic abia asta
e cu adevărat cinic.


4. Mici diferențe

E estetic să te îndrăgostești,
dar nu-i etic – pentru că e prietena ta
și tu ești căsătorit. E cinic.

E etic să oprești la semafor,
dar nu-i estetic cînd rămîi cu ochii
la doi copii care se joacă ceva ce știai și tu cîndva
cum se numește și s-a făcut verde,
zîmbești prin geamul lateral ca-n altă viață
și te claxonează din spate să-ți miști fundul odată.

E etic să te implici în campanii pentru combaterea maladiilor
la modă. Alzheimer, cancer, schizofrenie,
SIDA, Ebola, West Nile, Lyme, scleroză multiplă.
E și estetic dacă ajungi să suferi de una din ele.

Dar cu adevărat cinic e să ai un copil
adoptat, iubit şi educat, o perfectă investiţie
sentimentală care pe la douăzeci de ani sau mai devreme
începe să-și caute părinții biologici
care l-au părăsit
pentru a le declara dragoste nesfîrșită.


5. Teste practice

Test practic 1: citiți fragmentul următor cu voce cît mai afectată:
Un părinte reprezintă purtătorul de grijă
al unui urmaș din propria specie.
Părinții biologici sunt masculul care a procreat copilul
și femela care a dat naștere copilului.
În societăților umane, mama și tatăl biologici
sunt responsabili pentru creșterea copilului lor.
Totuși, unii părinți nu sunt înrudiți biologic cu copiii lor.

Test practic 2: chirurgia estetică.
Este estetică chirurgia estetică?
Nu-i etic, da-i cinic să întrebăm.

Test practic 3: daţi minim două
şi maxim cinci exemple
de momente din viaţa voastră
lipsite de cinism.


6. O scurtă istorie estetică a României

Ca orice istorie care ajunge inevitabil
sub semnul esteticului.

Războaiele dintre daci şi romani
au dus la construirea unui pod peste Dunăre.

Decebal şi-a tăiat gîtul cu o sabie mică
pentru a fi imortalizat pe columna lui Traian.

De-a lungul timpului cîţiva oameni s-au chinuit
să unească principatele române.

Alţii au încercat să rupă din ele cîte o bucată.
Uite autonomia esteticului.

Revoluţia română din 1989 a arătat
foarte bine în poze.

Comunismul – sau e nevoie de cincizeci de ani să apreciezi
cu adevărat bananele coapte.

Capitalismul – sau ai toate fructele,
umbli cîteva zile prin magazine după un blender
și în final îți iei televizor.

Nici nu-ți imaginezi cum e să aștepți o sută de ani scutul anti-rachetă.


7. O scurtă istorie estetică a lui Dmitri

La trei ani, Dmitri era urmărit
în jurul mesei din sufragerie
de o verișoară, cu scopul de a fi prins.
Motivul rămîne incert.
Dmitri s-a împiedicat într-o cută a covorului
și s-a lovit cu barba de colțul ghiveciului
din care se înălța pînă-n tavan
un superb trandafir japonez
care făcea și flori, mai ales iarna.
O rană, un scandal și trei copci au rezultat.

La opt ani, Dmitri a vrut să vadă
dacă poate aprinde un foc pe covor.
Dmitri a văzut că acest lucru este posibil.
Cînd mama lui Dmitri a intrat în casă
a văzut flacăra căpătînd consistență
și neînduplecată de factorul estetic,
dar puternic sensibilă la cel etic,
l-a învățat pe Dmitri ce înseamnă bătaia.
Și a văzut mama lui Dmitri că bătaia e bună.

În adolescenţa lui zgomotoasă și nebună, dar practic
sterilă, Dmitri a umblat după cîteva fete.
La şaisprezece ani, de la Tîrgovişte la Sibiu.
La optsprezece, de la Braşov la Blaj.
La douăzeci, de la Braşov la Bucureşti.
Momente estetice. Pasiune şi dragoste
mai puţin, mai mult geografie.

Azi, sub stîlpii de iluminat, o strălucire micuță a alunecat
pe fisura parbrizului, tăcut și curat.
Pe fața lui Dmitri nici un mușchi nu s-a mai mișcat,
ca altădată. N-a fost nici o emoție în aerul parfumat
de odorizantul agățat de oglindă, poate doar
în gîndul de-acum, dacă țineți neapărat. În fine,
e cinic, e minunat.

Lansare de carte, miercuri, la Brașov

E prima mea lansare în Brașov, cu atît mai importantă pentru mine cu cît și eu sunt absolvent al Universității Transilvania (doar că eu eram dincolo, în corpul P) și cele mai frumoase amintiri ale adolescenței mele sunt legate de orașul acesta.
N-o să pot spune lucrurile astea miercuri acolo, dar voi citi cîteva poezii. Va invit la Dmitri și Cîrtița :)

Tîrgovişte. Piesa 1: Ninja

1.
Prin urmare, dacă ai zece ani şi vrei
să-i faci lui Dănuţ echerul morţii
cum ai văzut în filmele cu ninja
pentru că ţi-a luat mingea şi a scos limba
la tine, trebuie să te gîndeşti foarte bine
la ce vrei să faci,

pentru că orice gest te poate urmări prin timp
ca un animal dresat de la circ,
un tigru sau un elefant sau aşa ceva,
docil şi simpatic dacă îi arăţi biciul,
dar cu toate instinctele la el,
gata să atace oricînd.

Ar trebui să mă vezi cum iau dosarele de pe birou,
capsatorul din sertar sau cheile din buzunar
cu aceeaşi mişcare iute, scurtă, decisă,
trecută prin timp - aminteşte-ţi:
deşi ai vrut să-i dai una, tot ce-ai putut să faci
a fost să îi smulgi mingea din braţe
şi să fugi.
Aşa arată animalul tău dresat care mîrîie
cuminte şi îşi ascultă stăpînul.

Aşa arată animalul sălbatic care stă încordat
şi aşteaptă să te întorci cu spatele.

2.
O istorie a gesturilor obişnuite,
asta e viaţa ta întreagă, dar şi iluzia
că mai poate fi şi altceva acolo,
imagini calde sau tot ce ai fost învăţat
vreodată despre educaţie, familie, mediu şi alte
asemenea resurse ale vocabularului.

Spune după mine: educaţia şi familia şi prietenii.
Şi acum repetă cu mine: nu, nu e asta.

Spune: lungile discuţii cu tine însuţi
şi diversele planuri, filme scurte din viitor.
Spune: întoarcerile interminabile, mîinile întinse
lîngă tastatură şi nostalgia,
şi acum repetă cu mine: nu, nu e asta.

3.
Cum s-a întîmplat să încarci micile gesturi
cu atîtea întrebări?
Cum te-ai făcut aşa rău?
Cum a ajuns mînuţa dolofană o extremitate uscată,
osoasă a presiunii pe care au pus-o pe tine?

4.
Uite istoria ta: la şaisprezece ani te-a muşcat cîinele
vecinilor de la bloc. La treizeci te grăbeşti
spre maşină cînd auzi un lătrat.
Istoria fricii versus istoria reacţiilor penibile.

Uite istoria ta: de la roşeaţa din obraji
la plăcuţele de azbest.
Istoria dragostei versus istoria indiferenţei.

Uite istoria ta: un copil a smuls mingea de fotbal
din braţele colegului de joacă,
a fugit în spatele blocului
şi acolo a rămas.

5.
Alături de şcoală şi organizaţiile de tineret,
familia este unul din factorii care se preocupă
de educaţia omului.

Familia nucleu constă în doi adulţi de sex opus
care întreţin o relaţie sexuală aprobată de societate
şi poate fi de două feluri: de orientare şi de procreare.

Familia nucleară de orientare este familia în care ne naştem
şi în care ocupăm statutul de copil.
Familia nucleară de procreare este familia pe care o creăm
prin căsătorie şi obţinem statut de adult.

Bálványos. Piesa 1: Gheaţă

Am găsit răspunsul în timp ce eram pe sanie
la o viteză incredibilă, pentru că închiseseră strada
pentru maşini şi făcuseră pîrtie pe serpentine, pînă la lac.
Prin urmare, în plină accelerare, răspunsul a trecut fulgerător
ca brazii de pe margine şi m-am gîndit că acum e cam tîrziu
să mă agăţ de el, adică să stau să-l sun pe om şi să-i spun
ştii, aveam în cap ce mi-ai zis la un moment dat
legat de poezie, că nu trebuie să trăieşti
atent la toate, să scrii tot ce ţi se întîmplă,
cum ar veni să faci marea plictiseală. Adică
să mai laşi poezia să treacă pe lîngă tine,
să te bucuri de ea cum vine nealterată.

Şi de aici două gînduri se dezvoltau în paralel.
Unul era despre cum o să depăşesc sania din faţă
care părea să nu se descurce prea bine, cu o manevră
picior stîng jos, ocolire, picior drept jos, revenire,
iar celălalt începea cu ştii, nu culeg din mers,
eu de fapt mă tot întorc şi nu ştiu niciodată ce pot
să găsesc, dacă e ce-am lăsat sau mintea mea completează,
cum ar veni eu nu sunt aici, ca-n Radiohead, ci tot în urmă,
ca acum, uite, alunec pe suprafaţa de gheaţă
a lacului Sfînta Ana, dar la mine e cum s-a clătinat
sania la prima curbă, mai devreme,
aproape să ne răsturnăm.