A fost betoniera pe iarbă,
dincolo de gard.
Noi am dus berea la umbră.
În spatele draperiilor vişinii
omul cu şapcă stătea în picioare
şi muncea la păcănele.
Lîngă terasă pîrîul spăla bolovani.
O răbdare nesfîrşită a îmbrăcat sunetul apei
să ne ajungă din urmă.
Privirea mea începea să dea semne
că ar putea să renunţe.
A trecut pe lîngă betonieră şi i-am pierdut urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu