Pagini

joi, 6 septembrie 2012

Săvîrşin. Piesa 2: Tir

Pentru că linia continuă se ţinea scai de noi,
am rămas o vreme în urma camioanelor
ca un copil cuminte care se ascunde
după fusta mamei
şi scoate capul timid, din cînd în cînd.

Cel mai penibil e să stai în maşină
şi să împingi în uşa unei case pustii, ca nebunul.

E şi mai rău să conduci şi să primeşti mesaje pe telefon,
dar să nu le poţi deschide pentru că ai grijă la drum
şi nu poţi să cotrobăi în buzunare.

La masă am mutat sticla de bere de mai multe ori,
dar nu stătea dreaptă,
aşa că am ţinut-o în mînă mult timp,
chiar şi după ce o golisem.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu