E multă suferință în lume,
dar și în filmele coreene.
Ce nevoie să ai de marile drame
cînd și un bec aprins pe stîlp
peste fierul forjat
rupe miocardul.
Cîte nume de boli ți-ar fi necesare
ca să fabrici lirism.
Lirism e să îi spui te voi iubi pînă cînd o să mor.
Dar cum ar fi să mori chiar acum.
Uite cît lirism.
Și tot despre cupluri. El spune obișnuința e ideal
proiectat în R la a doua, spațiu
2D domestic și tihnă.
Eu zic ăsta-i tetris.
Cît să trăiești și cu tetris.
Şi înainte de tetris ce mai e. A da, copilăria
Street Fighter: eşti Ryu în săritură decisivă
şi realizezi că da există pericole reale, scheme
neaşteptate formidabile şi foarte foarte
multă suferinţă.