Dmitri și Bogdan la Cluj

Joi, 18 aprilie, voi fi la Cluj pentru o dublă lansare de carte. Alături de Dmitri: uite viața vom lansa și cartea lui Bogdan Coșa de curînd publicată de Editura Cartea Românească: O formă de adăpost primară - care e uite viața a lui Bogdan.
Invitați: Alex Ciorogar, Vlad Moldovan.

(grave)

nu e pace

și nicio convenție a înserării
nu e de găsit

nu e pace

aici 
sub nivel

cînd ceaţa izbeşte trotuarul
în noi se transferă
neliniştea rozătoarelor
                                       (Bogdan Coșa)

Estetic și etic. Cinic e minunat

1. Estetic

E estetic să rămîi fără prieteni
urmîndu-ţi principiile.
Aproape ca un tablou
cu flori în vază şi pere căzute neglijent pe muşama
de frumos.

E estetic să-ți plîngi părinții cînd mor.
Exersează din timp pozițiile adecvate momentului
și expresia feței
pentru orice eventualitate.

Și felul cum stăm la masă și mîncăm în liniște și ne privim
ca o familie descompletată e estetic.
Fii bună și dă-mi sarea aia.


2. Etic

Este etic să înclinăm puțin capul într-o parte
și să executăm gravitatea în fața dezastrelor majore –
mai ales în fața celor din America.
Mai etic ar fi ca în momentele cumplite la care facem referire
toate păsările să se oprească din cîntat.

Nu e etic e să faci prea mult caz de dramele tale.
Să-ți plîngi de milă e porno.

E etic să crești o pisică, un cîine
și să te gîndești ce calități ți-ar plăcea să aibă copilul tău
dacă ar fi să-ți dorești unul.

Cert este că toate referatele școlare
se pun de acord asupra unui lucru:
existenţa noastră morală
ne distinge faţă de animale.
Test de autoevaluare: ce fel de persoană ar trebui să fiu?


3. Cinic

Să scrii despre estetic și etic abia asta
e cu adevărat cinic.


4. Mici diferențe

E estetic să te îndrăgostești,
dar nu-i etic – pentru că e prietena ta
și tu ești căsătorit. E cinic.

E etic să oprești la semafor,
dar nu-i estetic cînd rămîi cu ochii
la doi copii care se joacă ceva ce știai și tu cîndva
cum se numește și s-a făcut verde,
zîmbești prin geamul lateral ca-n altă viață
și te claxonează din spate să-ți miști fundul odată.

E etic să te implici în campanii pentru combaterea maladiilor
la modă. Alzheimer, cancer, schizofrenie,
SIDA, Ebola, West Nile, Lyme, scleroză multiplă.
E și estetic dacă ajungi să suferi de una din ele.

Dar cu adevărat cinic e să ai un copil
adoptat, iubit şi educat, o perfectă investiţie
sentimentală care pe la douăzeci de ani sau mai devreme
începe să-și caute părinții biologici
care l-au părăsit
pentru a le declara dragoste nesfîrșită.


5. Teste practice

Test practic 1: citiți fragmentul următor cu voce cît mai afectată:
Un părinte reprezintă purtătorul de grijă
al unui urmaș din propria specie.
Părinții biologici sunt masculul care a procreat copilul
și femela care a dat naștere copilului.
În societăților umane, mama și tatăl biologici
sunt responsabili pentru creșterea copilului lor.
Totuși, unii părinți nu sunt înrudiți biologic cu copiii lor.

Test practic 2: chirurgia estetică.
Este estetică chirurgia estetică?
Nu-i etic, da-i cinic să întrebăm.

Test practic 3: daţi minim două
şi maxim cinci exemple
de momente din viaţa voastră
lipsite de cinism.


6. O scurtă istorie estetică a României

Ca orice istorie care ajunge inevitabil
sub semnul esteticului.

Războaiele dintre daci şi romani
au dus la construirea unui pod peste Dunăre.

Decebal şi-a tăiat gîtul cu o sabie mică
pentru a fi imortalizat pe columna lui Traian.

De-a lungul timpului cîţiva oameni s-au chinuit
să unească principatele române.

Alţii au încercat să rupă din ele cîte o bucată.
Uite autonomia esteticului.

Revoluţia română din 1989 a arătat
foarte bine în poze.

Comunismul – sau e nevoie de cincizeci de ani să apreciezi
cu adevărat bananele coapte.

Capitalismul – sau ai toate fructele,
umbli cîteva zile prin magazine după un blender
și în final îți iei televizor.

Nici nu-ți imaginezi cum e să aștepți o sută de ani scutul anti-rachetă.


7. O scurtă istorie estetică a lui Dmitri

La trei ani, Dmitri era urmărit
în jurul mesei din sufragerie
de o verișoară, cu scopul de a fi prins.
Motivul rămîne incert.
Dmitri s-a împiedicat într-o cută a covorului
și s-a lovit cu barba de colțul ghiveciului
din care se înălța pînă-n tavan
un superb trandafir japonez
care făcea și flori, mai ales iarna.
O rană, un scandal și trei copci au rezultat.

La opt ani, Dmitri a vrut să vadă
dacă poate aprinde un foc pe covor.
Dmitri a văzut că acest lucru este posibil.
Cînd mama lui Dmitri a intrat în casă
a văzut flacăra căpătînd consistență
și neînduplecată de factorul estetic,
dar puternic sensibilă la cel etic,
l-a învățat pe Dmitri ce înseamnă bătaia.
Și a văzut mama lui Dmitri că bătaia e bună.

În adolescenţa lui zgomotoasă și nebună, dar practic
sterilă, Dmitri a umblat după cîteva fete.
La şaisprezece ani, de la Tîrgovişte la Sibiu.
La optsprezece, de la Braşov la Blaj.
La douăzeci, de la Braşov la Bucureşti.
Momente estetice. Pasiune şi dragoste
mai puţin, mai mult geografie.

Azi, sub stîlpii de iluminat, o strălucire micuță a alunecat
pe fisura parbrizului, tăcut și curat.
Pe fața lui Dmitri nici un mușchi nu s-a mai mișcat,
ca altădată. N-a fost nici o emoție în aerul parfumat
de odorizantul agățat de oglindă, poate doar
în gîndul de-acum, dacă țineți neapărat. În fine,
e cinic, e minunat.