Pagini

miercuri, 14 august 2019

1.3. Orizontul evenimentului (fragment)

I-am putea spune evoluție, dar poate nu-i decît uzură. Ai ajuns
la o megastructură complexă, pe care o putem înzestra cu cele
mai prețioase denumiri, dacă ținem neapărat (destinația intj,
orizontul evenimentului, sfîrșitul călătoriei sau poate chiar
adevărata ta natură), și toate să nu reprezinte decît o serie
de aproximări ale unor puncte distincte mult mai concret
reprezentate la tine în minte, cu alte cuvinte un dribling
lexical căutat, artificial și lipsit de sclipiri, dacă desișul
retoric nu ar fi traversat de gîndul neașteptat că totul e
doar o reîntoarcere în locul din care ai plecat, un gînd
înlăturat la timp, înainte de a căpăta consistență, cu o
mișcare ușoară a mîinii prin aer, cum ai da la o parte
perdeaua imaginară confecționată din istoria acestor
frecvente reveniri în trecut (totuși un trecut aparent,
cu toate că n-am încetat să le numim amintiri, dacă
realizăm că retrăirea lor afectivă s-a desfășurat, de
fapt, într-un moment ulterior acțiunii inițiale și tot
procesului de reinterpretare la care e mereu supus
așa numitul eveniment primordial) pentru a avea
o imagine mai clară asupra acestei megastructuri
la care te uiți de parcă ar avea conștiință și glass

nu doar cu uimirea obiectivă de a vedea cum se desprinde un
adevăr, fragmentar sau nu, din ceea ce adesea părea să fie o
masă impenetrabilă de prejudecăți, clișee și platitudini. Ci
cu admirație, afecțiune și, nu în ultimul rînd, recunoștință.

Ai ajuns la o megastructură complexă, ești o ființă solitară,
nesigură, departe de casă. Departe de prima megastructură
(atunci să vorbim despre lună). Ce frumoasă, ce nebună.
Departe de orice drum cunoscut, de lentele scufundări
ale unei planete, înainte de moarte, în parfumul atîtor
locuri absente. Departe în spațiu-timp, stoic și àscet.
(sau despre proto-lună, satelit orbitor gravitînd la
periferia unei galaxii lenticulare în anexa din
gaz rotativ incolor al unei lumi atît de vechi,
încît pare desenată cu creta). In freta
dum fluvii current, dum montibus
umbrae lustrabunt convexa,
polus dum sidera pascet.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu