Szeged. Piesa 1: Bagaj

Seara am făcut liste:

să scot labele de înot din portbagaj, să le las pe balcon.

Dedesubt: idem palete de badminton şi fluturaş.

Apoi detaliile tehnice s-au derulat, că se legau.

De schimbat ştergătoarele. De spălat preşurile.

De activat roaming, împrumutat GPS.

Am trecut cu labele de înot în spate, pe zebră,

în oraşul pustiu.

Din parcare la scară, cu paletele la subţiori.

A doua zi, portbagajul gol şi curat,

inima uşoară.

Trece vîntul prin schele, se lipeşte de bloc.

Reabilitare termică, uită-te cum traversez

oraşul pustiu să bifez încă două:

presiune în pneuri, încărcător telefon.

Au fost hainele pe canapea şi pe urmă în troller.

Am înghesuit şi în rucsac, dar au rămas 
şi pe lîngă, nu-i nimic.

Dă rucsacul jos să încapi pe uşă,

dă rucsacul jos să încapi în lift. Ne-am ambalat.

În trei kilometri eram deja pe autostradă

şi nici nu răsărise soarele.
Aici e lumea noastră unde marele entuziasm

coboară să apese pedala acceleraţiei,

să tragă mîna către schimbător,

să remonteze.

Turometrul maşinii se duce la cinci mii,

curăţăm injectoarele.