Din spatele geamului fumuriu
al microbuzului de Chişinău
am privit către soare
şi degeaba încercam să-l fixez
că făcea stînga-dreapta.
Cineva a lovit în scaun
şi m-a distras
pentru că în căşti era Glósóli
şi am crezut că intră basul
de nicăieri.
Între lentila ochelarilor
şi geamul microbuzului,
în impoderabilitate,
două pete mici şi ovale,
una verde şi alta portocalie,
răsărite din graţia nervului optic
atins de lumină,
mi s-au părut cele mai frumoase lucruri
de pe pămînt.
Cînd am închis ochii,
bila soarelui a rămas nemişcată
şi clară.
hai ne tripăm pe nadja. m-a atins meștere, și apoi am pus gheață pe loc și am continuat nestânjenit.
RăspundețiȘtergere