Copiii viitorului

Stau pe marginea patului din dormitor,
cu mîinile pe lîngă corp.
Uşa deschisă dă în hol.
Vine tanti Adela, mă priveşte din prag,
se înroşeşte la faţă,
îşi acoperă gura cu palma
şi pleacă.
Apare Dănuţa cu ochii plînşi,
vede că e cineva în cameră,
lasă capul în pămînt, se întoarce.
Mama a trecut în viteză
cu un pachet de lumînări.

Uite ţurţurii de ipsos pe peretele holului
şi tulpinile de trestie tăiate pe jumătate,
lipite cu aracet,
lăcuite.
Uite romburile întretăiate
ale covorului.

Ce vor de la noi
zilele noastre ce or să vină?
Zilele vor luptă, viteză, agilitate,
entuziasm, forţă, trufie, determinare,
tenacitate, curaj.
Zilele care vin
vor să facem performanţă.

Suntem copiii zgribuliţi lăsaţi în urmă,
suntem copiii cu mîinile pe lîngă corp
şi căciuliţele mototolite în pumni,
viitorul ne trece
prin faţă
ca o
sanie
goală.