Pagini

joi, 21 iulie 2011

Liniştea din camera mamei

...şi frica
de a nu ne pierde în întuneric e doar o parabolă
despre supărarea ei memorabilă” – M. Ivănescu



Să ne imaginăm pentru o clipă
că mama a închis uşa camerei
şi a rămas singură pe marginea
patului. E bine să spunem că asta
e o fotografie din care nimic
nu răzbate pînă la noi, nici măcar
gestul mîinii prin aer care trimite
deznădejdea înapoi înăuntru.

Să ne imaginăm că soarele ar coborî sub tocul ferestrei,
împingînd pe neaşteptate, în cameră, umbra unui
tricou întins la uscat pe balcon
de care ea s-ar speria şi ar începe să-şi frămînte
cu degetele pielea moale a gîtului.

Şi poate întocmai ca umbra tricoului,
o supărare îndelung amînată
să-i întunece faţa.

Însă de cealaltă parte a uşii închise, de unde stăm,
asta e tot ce putem face cu liniştea care vine
din camera mamei:
s-o primim între noi ca pe un copil
foarte bolnav
şi să facem cu ea filmuleţe educative.

Înainte de a mă hotărî să merg către baie,
imaginaţia mea deschide un drum pe care
deja am pornit, convins că
dacă dau drumul la apă
oamenii de pe hol încep să vorbească.

marți, 12 iulie 2011

Lectură publică

 























Miercuri, 13 iulie 2011, de la ora 20.00, la sala Dalles, 
în cadrul Anualei de  arhitectură

Val Chimic, Lavinia Branişte, Dmitri Miticov, Dan Sociu
moderează Mihai Duţescu