Pagini

marți, 28 aprilie 2020

Orizontul critic


Orizontul evenimentului 1.3.4.: harta elementelor extreme.
Orizontul definitiv al cîmpului critic.
Orizontul critic.

Tot ce se întîmplă cu tine a fost subestimat. Nu-i genul de eroare
pentru care să poți învinui pe cineva și nu e ca și cum această
perspectivă ți-ar fi făcut vreo defavoare, dimpotrivă – discret
mai mult decît permite limita orizontului concret și nedistras
de legi exterioare și străine, oricît de binevoitoare, ai rămas
pe drumul tău retras, bazat pe-o proprie condiție intuitivă
care-a creat ecosisteme logice unite pe stratul superficial
prin rime și-n planurile mai profunde printr-un subspațiu
gravitațional de unde vii și mici, pe care mintea ta nici
nu l-a estimat și nici nu l-a putut pătrunde-n întregime.
Dar partea mai suprinzătoare acum vine, cînd însuși
timpul intervine, de nicăieri, neașteptat, și pentru a
stîrni o reconfigurare a hărții elementelor extreme.

Ce-i un eveniment extrem? În ce moment și-n ce împrejurare
o întîmplare ia amploare și devine definitorie pentru un spirit
analitic, rațional ajuns în orizontul critic? Și ce schimbare în
planul temporal, în care tu să crezi, ar fi în stare să facă totul
reversibil și-ar reconsidera încrederea-n cronologie, să-ți fie
imposibil să mai anticipezi intervale de timp în succesiune?
În teorie, o acțiune oarecare indusă de curbura de memorie
sau creativitate determină o transformare de ordin catalitic
în traiectorie, deci pune în valoare o mulțime de puncte de
inflexiune, însă în singularitate acest model e insuficient,
în special pentru că orizontul critic vine cu o dimensiune
uimitoare: orice moment deține un potențial de-a deveni
extrem în funcție de rolul lui în toate acțiunile ulterioare.

E un model contrar față de cel tradițional – precar și cam datat,
în care fiecare eveniment era văzut ca rezultat al întîmplărilor
premergătoare. Prin urmare, ajuns deja în orizontul critic, tot
ce se poate întîmpla cu tine are incontestabila capacitate de
a se-ntoarce în trecut și a-l modifica, nu doar prin clasica
rememorare, ci și în moduri resimțite fizic, prin retrăire
sau recontextualizare. Ai spune că ai transformat niște
momente din trecut în zone pline de neprevăzut, la fel
cu episoadele care urmează, idee care situează ciudat
și chiar paradoxal tot ce s-a întîmplat cu tine în zona
unui viitor alternativ și virtual care forțează limitele
universului tău cunoscut. Tot ce se întîmplă cu tine
va fi pus în valoare și reinterpretat de fapte viitoare.

marți, 21 aprilie 2020

Orizontul rațional


Orizontul evenimentului 1.3.3.: harta elementelor concrete.
Orizontul concret al cîmpului rațional.
Orizontul rațional.

Un cercetător e cineva care ia o poziție din care anumite lucruri
devin vizibile. La început te vei gîndi că mintea ta desenează
traiectoriile posibile ale vieților tale imaginare, le inventează,
dar nu asta face, doar știe unde să stea pentru a le vedea cum
se construiesc de fapt singure, prin urmare ești un cercetător
al poziționării, dacă asta poate să-nsemne ceva, iar lucrarea
de față, o cercetare despre modalitățile și locurile în care te
poți situa, în spațiu sau timp, pentru o mai bună observare.
Nu-i un studiu științific, datele-s contestabile și relevante
doar în sens metaforic, ci unul simbolic – aproape literar.
Fleacuri cu intonație. Acest antract necesar te plasează
acolo unde un ocean de admirație conturează un drum
liniar între megastructură și orașele marilor lacuri.

După ce și această reverență de la distanță a fost, iată, executată,
se cuvine să revenim, cu viraje egale, mai line și de preferat
mai puține, la analiza cazurilor raționale. Tot ce se întîmplă
cu tine se numește în general existență concretă și se repetă.
E bine să o percepem ca pe o undă medie, care le cuprinde
pe toate celelalte și care abundă de rutină și conventional,
ca și cum restul ar ocupa etaje extreme, anihilate pe rînd
de propria poziție din distribuția de probabilitate. Te va
surprinde, poate, sau te va lăsa interzis acest rezultat de
compromis, dar astea sunt minunile statisticii, operații
algebrice simple cu planuri ipotetice care dau în final
cea mai bună dintre versiunile tale posibile. Cel mai
stabil set de traiectorii vizibile din orizontul concret.

Ești o stație de materie, adică masă și energie, într-o vibrație
continuă de cîmp potențial. Atunci cînd vibrația ajunge la
o valoare fixă de energie, se spune că s-a intrat în cîmpul
concret al evenimentului numit și eveniment sigur. Stai
în fața calculatorului de la birou, izolat printr-o carență
de afecțiune de celelalte ființe sau în ședințe, modelînd
dune de indolență. În esență, însă, adevărul e că nu ești
aici. Ești permanent în mișcare, într-o structură infinită
de ipostaze distincte din timp și din spațiu, vie în minte
sau în ficțiune, numită megastructură, amestecînd, cum
altfel, aduceri aminte și teritorii imaginare. Nu mai știu
cine ar fi zis, în acest punct, dorințe. Tot ce se întîmplă
cu tine este o valoare fixă de energie care te conține.

duminică, 19 aprilie 2020

Orizontul intuitiv


Orizontul evenimentului 1.3.2.: harta elementelor ipotetice.
Orizontul aparent al cîmpului intuitiv.
Orizontul intuitiv.

Tot ce se întîmplă cu tine a fost numit prin convenție realitate
și s-a bazat pe o veche prejudecată ridicată la rang de știință
conform căreia un eveniment începe să existe atunci cînd e
observat. Această condiție, reformulată, a căpătat un sens
mai cuprinzător: tot ce se întîmplă cu tine a fost precedat
de intuiție, definită ca saltul unei particule de conștiință
într-un cîmp finit de posibilități, așa-zise orbite permise
prezise de traiectorii descrise concomitent și paradoxal
în viitor și-n orice spațiu alternativ potențial, structură
numită distribuție de probabilitate sau orizont aparent.
Studiile teoretice au apreciat că acest salt anticipativ
nu contravine modelului clasic de observare, ci vine
în completare cu o înțelegere profundă a întregului

concept de undă a corpului afectiv pentru o teorie generalizată
în care intuiția, în lumina celor mai recente concluzii, devine
un proces permanent de monitorizare a cîmpurilor ipotetice
prin intermediul căruia orice trecere de la un reper la altul
este interpretată drept suma istoriilor existente imaginare.
Dimensiunea precară a percepției determină o prelucrare
eronată a colecției de informații și îți furnizează motive
să crezi că existența ta e singulară, dar valorile intuitive
arată că ea este legată prin distribuția de probabilitate
de existențele tale prezumtive, nepătrunse de factorul
concret, dar traversate des de memorie și creativitate
și corelate la un nivel gravitațional fin numit în mod
uzual inseparabilitate prin variabile ascunse și spin.

Inseparabilitatea are o implicație uimitoare și rar conștientizată:
orice mișcare din cadrul existeței convenționale, acceptate ca
fiind cea concretă, produce efecte în toate celelalte existențe
preconizate cauzate de faptul că sunt legate printr-o vibrație
comună în care fiecare exprimă o valoare fixă sau variabilă
al cărei unic instrument de măsurare și cunoaștere-i intuiția
care vine totuși cu o vibrație proprie și modifică ansamblul
stabil prin schimb de informație ca-n efectul de observator.
Ești o undă de materie într-un nor de posibilități disjuncte,
dar sincronizate, care, dacă intră în contact, se anihilează
și dispar. Ești suma tuturor traiectoriilor tale potențiale,
sintetice, spațiu liniar, curbură, mișcare de rotație. Tot
ce se întîmplă cu tine e vibrație a cîmpurilor ipotetice.

duminică, 12 aprilie 2020

Orizontul introvertit

Orizontul evenimentului 1.3.1.: harta elementelor recurente.
Orizontul speculativ al cîmpului introvertit.
Orizontul introvertit.

Am spus călătorie, dar poate-i revenirea nescontată la o copilărie
a percepției, cînd întîmplările erau în stadiile lor inițiale, în zone
de subducție a planurilor temporale, iar o mișcare neintenționată
putea avea impact asupra oricăror evenimente ulterioare și cînd
inocența era o aplicație rară care făcea lumea înconjurătoare să
pară o entitate separată și o sursă a colecției tale improvizate
de obiecte interioare, așa cum se va vedea în paginile finale,
cînd ideea va fi reluată în capitolul Figura 3 Descendența.
Pe de altă parte, așa cum am văzut în paginile precedente
și mai ales în Abstract, ai ajuns la capătul călătoriei și-al
universului, la această megastructură familiară, montată
pe o gaură neagră, care îți activează părțile componente
ale singularității și ale introspecției care-i tot un limbaj. 

Există un decalaj între generarea informațiilor emoționale spre
exterior și selecția lor. Înainte de a decide că poți genera ceva,
imaginația ta va deschide un drum pe care inima o ia înainte
și nu te poți ține de ea, dar vei găsi locuri necunoscute unde
a fost deja, locuri pe care ți se pare că le cunoști de undeva
și care, înainte de a povesti despre ele, îți vor vorbi despre
inima ta. Selecția nu se face întîmplător, ci după frecvența
spațiului tău interior. Am spus colecționare, dar poate că
e o recuperare a formelor de exprimare în care ai crezut.
Cînd ai lansat o informație ea imediat e parte din trecut.
Va reveni la tine încărcată cu experiența existenței sale
exterioare, dar între timp ești un necunoscut din lumi
străine, iar ea reprezentare a versiunii tale-anterioare.

Generezi informație nu în exterior, ci către varianta ta din viitor.
Cînd cel mai fericit anotimp s-a pierdut, s-a rătăcit, unde-l cauți,
este spațiu sau timp? Cînd toate lucrurile par străine e de la ele
sau de la tine? Realitatea exterioară e versiunea ta anterioară
supusă unei evoluții naturale prin distanțare și obiectivare.
Am spus selecție și ea pare inadecvată, percepi informația
ca venind din afară, dar e lansată tot de tine, de la început.
Ca și cum ți-ai fi trimis un mesaj. Dar există acest decalaj
ca un neajuns, care de fapt îți reconfigurează prin drone
eficiente aria de introspecție și părțile componente ale
singularității și ajungi să te-ntrebi dacă megastructura
însăși este exterioară sau o întîmplare veche de-a ta
care revine. Tot ce se întîmplă cu tine îți aparține.

vineri, 3 aprilie 2020

◄ Descendența►: albia, esența



În fizica cuantică s-a descoperit că manifestările materiei depind exclusiv
de observarea directă. Se spune că nu există o realitate perfectă la modul
obiectiv și că fiecare observator își impune propria versiune de univers
intuitiv. Dar noi suntem ființe defecte emoționale, generăm ficțiune.

Realitatea noastră se descompune în fîșii imaginate, schițe ale unor peisaje
întortocheate care ard natural, intermitent și alternativ, pe etaje finite din
orizontul speculativ a ceea ce numim conștiință unde cel mai inventiv cu
putință mediu de transfer afectiv le pune într-un tot coerent, funcțional.

Suntem ființe stricate dezordonate în transferul bazelor de date, generăm realitate.
Calitatea de observatori nu presupune un comportament pasiv în spații guvernate
de cîmpul gravitațional, ci o scanare prin care întreaga colectie de probabilități
determină selecții motivate subiectiv de rezonanța dintre spațiu și singularitate.

Suntem ființe complicate care colecționează cu nonșalanță informații din lumea
înconjurătoare doar pentru a-și reconstrui propria realitate umplînd spații goale
cu piese improvizate într-o involuntară, dar continuă subminare prin ignoranță
și dezinformare a propriilor structuri interioare revendicate ferm de subspațiu.

E același gest pedant prin care am relatat manifestările rudimentare ale efectului
ulterior mișcării în prima parte a Figurii3 numită “Descendența: în amonte,
absența” la o viteză încetinită de modul de abordare metaforic și personal

și ar fi redundant, dacă nu de-a dreptul indecent să fie reluat printr-o paranteză
într-un moment de slăbiciune, prin urmare decența își face simțită prezența.
E și o falsă modestie în felul în care e exploatată literar o pseudoblepsie.

Uite istoria ta: așa de aproape de o viață diferită aflată într-un univers de neatins,
deși îl simți tot timpul lîngă tine, urmîndu-te. Un univers al spectrului potențial.
În cîte vieți posibile s-a întîmplat să fii și fericit? Din ce motiv? Ce presiune

mai poți pune pe aparatul perceptiv? Și cine-ți poate spune dac-ai călătorit spre o
megastructură-n viitor sau înapoi în timp la o periferie a universului interior?

Ce ai aflat, știai: introvertit, meditativ, independent, intuitiv, rezervat, inovator, 
critic, anticipativ, imaginativ, teoretic, rațional, reflexiv, intransigent, organizat.

joi, 2 aprilie 2020

► Descendența: în amonte, absența


Doar în vecinătatea absenței tale mă mai pot exprima la persoana
întîi, de parcă ar exista categorii gramaticale printre observatorii
transferurilor de date care pot recupera afectiv teritorii în care
n-ai mai putut să rămîi, dar de unde nici n-ai plecat definitiv.

Doar în vecinătatea absenței tale mă mai pot exprima la persoana
întîi. Sună ca un act de bunăvoință sau ca libertatea de exprimare,
dar nu-i decît o eroare acceptată cu accente de voce afectată,
o scăpare, o eroare de judecată cauzată de biasul cognitiv.

Doar în vecinătatea absenței tale mă mai pot exprima la persoana
întîi și doar în acestă vecinătate glasul decade aproape fără motiv,
nefiresc, în indiferență tristă și în irelevanță și nu-l mai ascult.
Ca și cum n-aș fi fost sau parc-am murit de mult.

Doar în vecinătatea absenței tale mă mai pot exprima la persoana
întîi și doar în acestă vecinătate încremenesc deseori ca un copil
la marginea unei păduri întunecate din care răzbate urletul
unui animal despre care am auzit că nu mai există.

Ar trebui să știi că aceste devieri de comportament sunt atent
montate într-un construct stabil numit singularitate
unde au un rol bine definit pentru prezent,

dar la fel de firesc și pentru un sistem de diferențiere profundă
a amintirilor false sau implantate în funcție de lungimea de
undă. N-am fost de față cînd te-au urcat în ambulanță

și totuși îmi amintesc. Dorința de control și elementele emoționale
reconstruiesc o realitate proprie cu piese improvizate din nevoia
de continuitate. O iluzie optică cu tot cu efectele sale care apar:

cînd îmi iau privirea de la un obiect aflat în mișcare, următorul
lucru la care mă uit se mișcă-n sens contrar. E și asta o cale

de a-ți spune că orice călătorie spre megastructura aflată dincolo
de sistemul nostru solar începe doar în vecinătatea absenței tale.