Pagini

luni, 20 august 2012

Szeged. Piesa 2: Unt

Sistemul de navigaţie ne-a spus să fim atenţi
la kleine kamera.
Ne-am uitat în toate părţile, agitaţi,
dar n-am văzut kleine kamera, doar
cauciucuri de tir înfipte în gard
şi ieşiri de urgenţă.

Kleine kamera, kleine kamera,
ce-ai de gînd cu noi?

La micul dejun am ras tot ca lăcustele.
Vezi că ţi-a rămas nişte unt pe obraz,
şi am dat să te şterg, dar nu era unt,
era o liniuţă de soare
care s-a strecurat prin storurile lăsate.

Liniuţă de soare, ce vrei liniuţă de soare
să faci din noi?

La 15 kilometri de Praga, din pădurea de pini
a ieşit un fluture alb care a trecut
de pe prima bandă pe banda a doua
prin faţa maşinii, nestingherit.

Fluture, ce vrei să faci
fluture, ce vrei
fluture?

sâmbătă, 18 august 2012

Szeged. Piesa 1: Bagaj

Seara am făcut liste:
să scot labele de înot din portbagaj, să le las pe balcon.
Dedesubt: idem palete de badminton şi fluturaş.
Apoi detaliile tehnice s-au derulat, că se legau.
De schimbat ştergătoarele. De spălat preşurile.
De activat roaming, împrumutat GPS.

Am trecut cu labele de înot în spate, pe zebră,
în oraşul pustiu.

Din parcare la scară, cu paletele la subţiori.

A doua zi, portbagajul gol şi curat,
inima uşoară.
Trece vîntul prin schele, se lipeşte de bloc.
Reabilitare termică, uită-te cum traversez
oraşul pustiu să bifez încă două:
presiune în pneuri, încărcător telefon.

Au fost hainele pe canapea şi pe urmă în troller.
Am înghesuit şi în rucsac, dar au rămas 
şi pe lîngă, nu-i nimic.
Dă rucsacul jos să încapi pe uşă,
dă rucsacul jos să încapi în lift. Ne-am ambalat.

În trei kilometri eram deja pe autostradă
şi nici nu răsărise soarele.
Aici e lumea noastră unde marele entuziasm
coboară să apese pedala acceleraţiei,
să tragă mîna către schimbător,
să remonteze.
Turometrul maşinii se duce la cinci mii,
curăţăm injectoarele.

joi, 16 august 2012

Bucureşti. Piesa 4: Dribling


Am ridicat capul pentru că trebuia să văd
cum se demarcă.
Mingea era pe stîngul în poziţie ideală.
Apoi nişte cadre venite din altă parte
s-au lipit de minune.

Au fost semnalizări galbene de avertizare prin plasă
cînd maşina de gunoi s-a urnit într-o parte
şi a lăsat tramvaiul să treacă.

Fără ochelari, o reclamă luminoasă
s-a redus la două buline care se dilatau:
una roşie se urcase peste una albastră.

Au claxonat la semafor, au trecut primii doi,
dar la al treilea se făcuse iar roşu.

În spatele crampoanelor au sărit bobiţe de cauciuc
pe care le-am auzit cînd au căzut în gazonul sintetic.

E drept că toate s-au developat mai tîrziu, în pauză,
cînd ieşisem de la masă şi mergeam spre băncuţe.
Poate nici nu au fost redate fidel, pînă la urmă
există selecţia subiectivă
sau ce rămîne din reperele culese din mediul
înconjurător, transformate după bunul plac
al memoriei.

Totuşi atunci, pe moment, eram atent
la alte secvenţe care s-au derulat foarte repede:
întîi a fost intenţia de a face bicicleta,
să-l derutez. Îmi plăcea să mizez că se va duce
spre stînga, iar eu să preiau în partea descoperită
şi să sutez. O prindeam cu şiretul.

Dar în stînga plecaseră doi, se demarcau
şi trăgeau oameni după ei,
iar el se poziţionase mai bine,
greu pentru mine.
În criză de timp m-am făcut că pasez
ca să îmi fac un culoar cît să dau cu exteriorul.

Trebuia să fie de efect, printre picioare, dar a ieşit
chinuit, că s-a lovit de gambă şi a sărit aiurea, departe.
Între timp, din spate, a venit o mare contră
care m-a destabilizat serios.

La refugiu s-au îmbulzit furios şi am auzit
în cădere sunetul enervant al claxoanelor
tocmai cînd începeau să se aşeze
toate în mintea mea frumos, elegant.

marți, 14 august 2012

Bonus track> Poezie de Bogdan Coşa


Side A> Codlea. Piesa drujbe

Coiţe, aici la ţară a plouat ieri toată ziua.
Azi deja muncă muncă, tras apa în curte,
placă electrică la 370 de grade celsius
care topeşte ţevile
ca să faci coturi şi să le plimbi pe după casă,
ce ştii tu,
stricat coteţ nefolositor,
scos cuie din lemn, tăiat pt foc
şi stivuit lîngă garaj aşa una cîte una
frumos elegant.

Tot am vrut să dau sms să zic o pivă pentru dmitri,
că mi-e dor să stăm şi să povestim.
Curînd vă aduc aici să vezi muntele şi rîul,
altă viaţă în carpaţi, plm,
dimineaţa 7 grade.

În seara asta a venit o maşină cu remorca plină cu lemne,
am facut poza.
O să tai eu 14 ore cu drujba cu taică-meu,
2 drujbe ruseşti cele mai bune drujbe,
tăiat butuci rondele 14 ore
de la 6 dimineaţa la 8,
sper să terminăm şi să nu murim de epuizare
ca fotomodelele.




Side B> Anglia. Piesa shipping

Săptămîna viitoare nu ne vedem
că plec în anglia să cumpăr buldoexcavator şi tractoraş.

Shipping gratuit, dar stau în port
pînă trec actele de mă ia el cielo.

Cum să le-aduc, cu tirul nebun, doar nu în cîrcă, plm.
Avem aici lucrări şi ar costa să le facă cineva.
Ţi-am zis deja, avem de excavat,
excavăm singuri,
apoi facem bani cu utilajele

că e familie de pricepuţi,
la 6 ani ridicam cupa ifronului cu pămînt,
nici n-ajungeam la pedale.

duminică, 12 august 2012

Bucureşti. Piesa 3: Nailon

Mişcarea de la monitor la geam se face
lin: să mulţumim pentru asta
scaunelor rotative.

Apoi ştergătoarele au scîrţîit pe parbriz
şi s-au amestecat sunete,
pentru că aveam căştile pe urechi
şi ecranul telefonului aprins
să revăd din concert.
Dar acesta deja e filmul de ieri, din maşină.

Acum rămînem cu atît:
stau şi stau şi stau.

Şi ceva de săptămîna trecută, dacă tot
ne întoarcem:
există un fel de a se aprinde un bec
peste fierul forjat
unde se desfăşoară o prelată de nailon
cu cele mai capricioase consecinţe:

unghia s-a julit de bordură, prin şlapi.
Cheile au zornăit şi au oscilat
în buzunar.

Dar acum mişcarea spre geam
(slavă scaunului rotativ)
ne reduce la partea demodată
din documentar:
stau şi stau şi stau.

Decupează ce vrei din ce-ţi dau.

joi, 9 august 2012

Bucureşti. Piesa 2: Serpentine

Acesta este volanul
pe care-l ţin bine cu două mîini,
cum se face,
şi căruia i-am şoptit mai devreme
de aici unde mergem, Dmitri.

Acesta este volanul
căruia-i spun trebuie să plecăm
chiar acum.

Am hotărît că avem nevoie de aer
şi deschidem geamul numai puţin.
Dmitri, intră depresia.
Intră zgomotul şi depresia.
Intră aerul şi zgomotul şi depresia.

De afară, de unde te uiţi, poţi vedea
că vorbesc, dar la tine nu ajunge nimic.
Las în urmă semafoarele
şi îi explic volanului meu
cum stau lucrurile.

marți, 7 august 2012

Bucureşti. Piesa 1: Placebo

Unde ne ducem de aici, întreabă muzica în boxe,
de aici încotro, fredonăm mecanic lîngă scenă.

Reflectoarele au aprins
gardul de sîrmă de sub copaci.
Au fost surprinse în lumină
gîzele fosforescente şi fumul.

Se putea şi cu dans,
dar a fost mai greu sub stroboscop.
Coordonarea greoaie
a provocat frustrări reprimate la timp.

Am ascultat piesa o vreme,
apoi m-am gîndit la ceva şi pe urmă
am ascultat iarăşi piesa.
Dincolo de scenă, pe cerul nopţii, un avion
a alunecat cu toate luminiţele lui
să calmeze frămîntarea.

Unde ne ducem de aici, întreabă muzica în boxe,
de aici încotro, fredonăm mecanic lîngă scenă.

Vom urca în maşinile noastre sofisticate
şi ne vom îndepărta,
ne veţi găsi pe autostradă, vom sta
la cincizeci de metri
de luminile de avarie,
ghemuiţi pe asfalt,
în locul triunghiurilor reflectorizante.